M. EMINESCU – Gânditor privat şi gazetar cu „metod ştiinţific”

Descriere

Cercetând onest, tematic şi stilistic, gazetăria eminesciană şi parcurgând documentat, cu elan hermeneutic, „treptele receptării”, Ion Dur poate conchide, îndreptăţit, că acest „creator de răscruce” ne-a ştanţat fiinţa naţională, devenind „o funcţie a culturii noastre”, instaurând eminescianismul matricial. Ni se oferă, decodând răbduriu „gândirea fondatoare” şi cântărind „faliile de sens”, un Eminescu în mărime naturală, trecând vămile tuturor epocilor şi ideologiilor. Adică „redat lui însuşi”, ca gânditor privat şi publicist cu „metod” ştiinţific („cel dintâi gazetar român profesionist”), îngemănând strategia retorică cu armătura pozitivistă, făcând jurnalism „ca şi cum ar scrie literatură”. Un conservator sui generis (înţelegând conservatorismul ca un mod de a vedea lumea), un analist instruit („din sursele moderne ale vremii”), urmărit în posteritate de un cumul de etichete (paseism, reacţionarism, xenofobie, antisemitism). Aprig disputat, aşadar confiscat, decontextualizat, castrat, desfigurat, reciclat politic, actualizat abuziv etc., Eminescu a fost – ca valoare de întrebuinţare – folosit în fel şi chip. Ion Dur demontează cu acribie aceste „jocuri de imagine”, polemizează răspicat, rosteşte ferm – într-o lume turmentată, centrifugă – „propoziţii esenţiale”, mereu atent la triada text/ context/ subtext. Şi ne asigură că, într-o posteritate vie, idolatrizat şi clişeizat de admiratori, considerat „expirat”, mumificat de ceata denigratorilor, manelizat şi protocronizat în agora electronică, Eminescu rămâne o prezenţă veghetoare.

Adrian Dinu RACHIERU

Scenariul hermeneutic al cărţii de faţă este alcătuit din două părţi complementare, cu idei care circulă subreptice dintr-un loc într-altul. Unei serii de constante ale gândirii private eminesciene îi urmează o analiză pe textul gazetăresc (soluţia critică legitimă şi onestă recunoscută şi de cel mai important critic: Nicolae Manolescu), operaţie care constituie în fapt o lecţie de anatomie făcută pe silogismele fundamentale, nu o dată tensionate, formulate de publicistica unui gazetar lucid, tragic de lucid, spirit creator profund, contradictoriu ca orice geniu viu, un om de presă, un profesionist care a scris în ziare şi reviste într-o cheie aparte: ca şi cum ar face literatură.