Apelative onomastice
Autor: Tomegea Petru
46,00 lei
Născut la 11 iunie, 1948. Un singur frate, Sava, mai mare cu 5 ani. Părinţii – Constantin şi Maria, ţărani în Bogdăneşti, Suceava. Decedaţi. Bunicul – mort în Războiul de Întregire, iar fratele său, celebrul învățător Vasile Tomegea, mândria și blazonul familiei.
Absolvent al Liceului Pedagogic, 1968, Suceava şi apoi al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, profilurile limba şi literatura română – limba şi literatura franceză, 1973, cu media 10. Grad didactic I din 1982. I s-a refuzat înscrierea la doctorat pe motive politice până în 1989, cu toată diligența iluștrilor profesori Ilie Dan și Vasile Arvinte, iar apoi ideea doctoratului nu l-a mai atras. Din 1968, profesor de limba şi literatura română, pensionat în 2013, la Şcoala cu clasele I-VIII, nr. 1, Suceava.
Căsătorit cu Georgeta Tomegea. Doi copii: Iustinian Tomegea, manager IT, și Iuliana Tomegea, manager SW.
Angajamente și colaborare mai mult ori mai puțin regulată cu diferite publicaţii: „Revista 22”, ziare.com, „Cotidianul”, „Cronica Sucevei”, „Obiectiv de Suceava”, „Zori Noi”, „Crai Nou” etc., ocazională cu „Limba română”, „Cercetări de lingvistică”, ambele editate de Academie, „Tribuna învăţământului”, „Convorbiri literare”, „Cronica” Iaşi, „Bucovina literară”, „Analele și Buletinele Societății Române de Filologie”, articolele fiind preluate şi traduse într-o mulţime de alte publicaţii, bloguri, site-uri din ţară şi străinătate.
Actualmente funcționează ca editorialist la „Crai Nou”, Suceava, și TV Plus.
Descriere
Pentru mine este evident că avem de-a face cu o cercetare minuţioasă, atentă, laborioasă, care respectă criteriile ştiinţifice şi etice specifice. Din punctul acesta de vedere, cercetarea profesorului Petru Tomegea se înscrie într-un orizont cognitiv care nu are nevoie pentru a se justifica de alte explicaţii şi raţiuni. Cercetarea are, trebuie s-o spunem răspicat, şi cauze intrinseci, care ţin de bucuria, plăcerea chiar, de a te dedica unui domeniu căruia să i te devotezi. În acelaşi timp, însă, cel puţin o cercetare precum aceasta, ţine şi de o angajare a omului în lupta sa cu arbitrariul, cu perifericul, cu timpul chiar.
A aduna într-o carte nume de locuri, de oameni, a înregistra formele proprii de pronunţie, un lexic specific şi atâtea alte fenomene lingvistice caracteristice înseamnă a recupera o identitate aflată, nu din cauza globalismului sau din alte cauze de felul acesta care în general sperie, într-un proces de schimbare. Suntem tentaţi să spunem o identitate în criză, periclitată. În fapt, schimbarea e firească, ţine de logica istoriei. Dar privirea noastră nu trebuie îndreptată doar spre viitor, ci şi spre trecut. Tocmai de aceea, studiile de felul acesta sunt, astăzi, ca fotografiile de epocă.
Mircea A. DIACONU
Informații suplimentare
| An apariţie: | 2022 |
|---|---|
| Format: | A5 |
| Număr de pagini: | 432 |
