Stambul 1800-1821. Când cădeau capetele dragomanilor și domnitorilor fideli lui Napoleon cel Mare

Stambul 1800-1821. Când cădeau capetele dragomanilor și domnitorilor fideli lui Napoleon cel Mare

36.00 lei

Dimitrie SUÞU (1909-1986) a fost un prinţ român, născut în Iaºi, fiul publicistului Rudolf Suþu ºi al soþiei sale, Elena Cazaban. Pe linie paternă, provenea dintr-o veche familie fanariotă, fiind stră-strănepot în linie dreaptă al domnitorului Alexandru Nicolae Suţu, voievod hegemon atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească, în prima parte a veacului
al XIX-lea, şi de asemeni descendentul direct al familiilor Callimachi, Ghika, Mavrogheni, Miclescu şi Rosetti. Pe linie maternă, Dimitrie Suțu descindea din familia franceză Cazaban și din cea italiană a pictorilor Luigi şi Carlo Ademollo.
După studii la Paris, obține, în 1928, licența în Drept, practicând avocatura în Iași, Sibiu și București.
Debutează ca publicist, sub pseudonimul Dems, în anul 1929, în ziarul Ordinea, continuând apoi a colabora la Studențimea Iașului, Apărarea Națională, Naționalistul sau Buna Vestire, unde a fost redactor extern. Pasionat de istoria familiei sale, este autorul volumului de față, o lucrare inedită, scrisă în 1938, la Iași, neterminată şi niciodată publicată până acum.
Dimitrie Suțu a fost fratele magistratului Radu Suţu, al pianistei Rodica Suțu, al traducătoarei Georgeta Suţu și unchiul de soră al scriitorului Radu Negrescu-Suțu.

  • An apariție: 2023
  • Format: 13.5 x 20.5 cm
  • Număr de pagini: 144
ISBN 978-973-37-2699-9 Categorie:

Autor: Suțu Dimitrie Rudolf

Descriere

Constantinopolul, locul unde se petrece acțiunea, i-a fascinat dintotdeauna pe împărații de atunci ai Europei, care au căutat să-l cucerească sau să și-l alieze în lupta lor neîncetată pentru supremație cu ceilalți crai. Într-o atmosferă de intrigi și trădări permanente, alianțele marilor imperii se schimbau după interese, Napoleon aliindu-se cu rușii pentru a-i combate pe austrieci, apoi pactizând cu turcii pentru a lupta contra rușilor, fără a mai vorbi de alianța dintre ruși și turci, consecință a campaniei napoleoniene din Egipt.

 

Radu Alexandru NEGRESCU-SUŢU (n. 1950) este fiul colonelului Aurel Mihai Negrescu, ofiţer al Armatei Regale române, şi al prinţesei Georgeta Rudolf Suţu, stră-strănepoata domnitorului Alexandru Nicolae Suţu, nepoata scriitorului junimist Alexandru Gr. Suţu şi fiica scriitorului Rudolf Suţu, autorul Iaşilor de odinioară.
Condamnat de Ceauşescu, în urma unui protest, la un an de muncă silnică la Canalul Dunăre-Marea Neagră, în 1977, este expulzat din ţară la sfârşitul anului şi obţine azilul politic în Franţa, stabilindu-se la Paris.
Ziarist şi scriitor, pasionat de istoria şi genealogia familiei sale, este autorul Cărţii de aur a Familiei Suţu, apărută în anul 2015, la Editura Capitel din Bucureşti,
al Stirpei Drăculeştilor, apărută în 2017 la Editura Corint, precum şi a altor cărţi de literatură publicate în Franţa, Danemarca, Iaşi şi Bucureşti: Dialogul teologilor (1995), Zece amintiri (1996), Eseuri (1996), Poarta luminii (1999), Concertul de Händel (2000), Şi-alte patru triste cânturi (2002), Cleopatra (2015), La Bocca della verità (2016), Iluzia cristalizării – împreună cu Liliana Corobca, (2019), Annalisa (2021).
A publicat, ca ziarist, nenumărate articole şi interviuri în publicaţiile: Academica, Acum, Adevărul, Alter-media, Amfiteatru, Cotidianul, Convorbiri literare, Coroana de oţel, 22, Dreptatea, Dunărea de Jos, Jurnalul literar, Luceafărul, Magazin istoric, Memoria, ONE, România liberă, România literară, Scriptor, Siamo di nuovo insieme, Tribuna, 3R (România), Metaliteratură, Plai românesc, Ţara fagilor (Basarabia şi Bucovina), Lumea liberă, Micromagazin, Origini (SUA), Cuvântul românesc (Canada), Buletin de informaţii (Australia), Clarin viva (Argentina), Ţara şi exilul, Carpaţii (Spania), Asymetria, BIRE, Lupta, Revers, Casa românească (Franţa), Dorul (Danemarca), Românul liber (Anglia), Curierul românesc (Suedia), Căminul românesc (Elveţia), Observator, Vatra (Germania).

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Stambul 1800-1821. Când cădeau capetele dragomanilor și domnitorilor fideli lui Napoleon cel Mare”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top