Semiotica bancului

Semiotica bancului

40.00 lei

Cristi NEDELCU (n. 1969) scriitor, jurnalist şi blogger. A studiat la Universitatea din Craiova mecanica, sociologia şi comunicarea.

A debutat în 1992 în revista „Dilema” şi a colaborat cu mai multe reviste literare – „Dilema”, „Scrisul Românesc”, „Mozaicul”. În acelaşi timp a activat în presa scrisă şi în televiziune, unde a condus câteva posturi TV (Terra Sat Craiova, TVS Craiova, Alege TV).

În 2001 a obţinut la Târgovişte premiul al II-lea la Concursul Naţional de Literatură pentru piesa De care parte a gratiilor?

A debutat editorial în 2006 cu volumul bilingv Însemnări despre Shakespeare/ Essays on Shakespeare, lansat în cadrul celei de-a V-a ediţii a Festivalului Internaţional Shakespeare. Tot în 2006 a publicat volumul Canonul marginalului, carte prezentată în cadrul ediţiei a II-a a Conferinţei Internaţionale de Antropologie Antropoest de la Craiova. În acelaşi an a primit premiul „Tiberiu Iliescu” al revistei „Mozaicul”. În 2008 a publicat volumul de teatru Veşti proaste, iar în 2013 cartea Lumea-ntreagă e o scenă/ lumea-ntreagă e un show. Paradigme culturale ale societăţilor. În 2020 a publicat volumul de proză scurtă Graffiti şi romanul Cimitirul trandafirilor. Romanul a primit premiul special al filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor.

Are piese montate pe scenele teatrelor din Râmnicu Vâlcea (Paso Doble), Târgovişte (Bătrânul, fata şi biblioteca) şi Craiova (Păsări de nisip).

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi PEN Club România.

Lucrarea de faţă reprezintă teza sa de doctorat susţinută în 2016 la Şcoala Doctorală „Alexandru Piru” din cadrul Universităţii din Craiova, lucrare coordonată de prof.univ.dr. Cristiana Teodorescu.

  • An apariție: 2023
  • Format: 13.5 x 20.5 cm
  • Număr de pagini: 278
ISBN 978-973-37-2644-9 Categorii: ,

Autor: Nedelcu Cristi

Descriere

Trebuie să subliniem de la bun început că bancul nu reprezintă „degradarea”, „deturnarea” discursului „serios”. El ne însoţeşte aproape zilnic, ne amuză, îl reţinem sau nu, ne gândim cu plăcere la marii cunoscători/difuzori/spunători de bancuri (Marius Sala, Ion Toma), este proteiform şi avem nevoie de mult curaj pentru a antama o cercetare semio-lingvistică cu o asemenea tematică.

De fapt, Cristi Nedelcu îşi continuă reflecţia într-un domeniu care îl pasionează de multă vreme – analiza comicului prin una din formele lui de manifestare, bancul, ca act discursiv complex şi pluridimensional, de o imensă productivitate textuală, a cărui identitate semiotică este dependentă de contextul de manifestare.

Cristiana TEODORESCU

 

Volumul lui Cristi Nedelcu dedicată bancului ca formă de expresie a comicului reprezintă una dintre puţinele contribuţii româneşti la cunoaşterea riguroasă a acestui fenomen comunicativ complex.

Abordarea coerentă, metodică şi unitară a subiectului, precizia argumentaţiei, stăpânirea instrumentelor teoretice, asimilarea unei bibliografii impunătoare, precum şi aria exemplelor deschid calea constituirii la noi a unei veritabile semiotici a bancului.

Tipologia bogată a exemplelor reproduse, diversitatea bancurilor româneşti sau franţuzeşti care te întâmpină, mai la fiecare pagină a acestei teze de doctorat, o fac agreabilă şi atenuează senzaţia de severitate teoretică.

Eugen NEGRICI

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Semiotica bancului”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top