Presa ieşeană de informaţie (1890-1910)

Presa ieşeană de informaţie (1890-1910)

36.00 lei

Am ales această temă de cercetare și dintr-un motiv personal: ca jurnalistă la „Ziarul de Iași” și absolventă a unui program de licență și a unuia de master în istorie românească, mi-am privit profesia și din perspectivă istorică. Așa cum presa de astăzi contribuie, cu bune și rele, la formarea socie­tății civile, la formarea și deformarea de valori, la maturizarea sau schimo­no­sirea discursului public, la practicarea exercițiu­lui democratic, cum vor fi contribuit ziarele de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor la toate acestea? Ce lecții ar putea învăța jurnalismul de azi din jurnalismul de ieri, în spiritul filosofiei istoriei a lui Xenopol care consi­dera istoria drept un instrument de înțelegere a prezentului? Ce elemente ale spațiului public de azi se regăsesc în cel de ieri?

  • An apariţie:: 2018
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 264
ISBN 978-973-37-2166-6 Categorii: ,

Autor: Chiscop Emilia

Descriere

Am ales această temă de cercetare și dintr-un motiv personal: ca jurnalistă la „Ziarul de Iași” și absolventă a unui program de licență și a unuia de master în istorie românească, mi-am privit profesia și din perspectivă istorică. Așa cum presa de astăzi contribuie, cu bune și rele, la formarea socie­tății civile, la formarea și deformarea de valori, la maturizarea sau schimo­no­sirea discursului public, la practicarea exercițiu­lui democratic, cum vor fi contribuit ziarele de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor la toate acestea? Ce lecții ar putea învăța jurnalismul de azi din jurnalismul de ieri, în spiritul filosofiei istoriei a lui Xenopol care consi­dera istoria drept un instrument de înțelegere a prezentului? Ce elemente ale spațiului public de azi se regăsesc în cel de ieri?

Recenzii

  1. admin

Adaugă o recenzie

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top