Practici și politici represive în perioada comunistă. Studiu de caz: fostul județ/ raion Roman (1948-1964)

Practici și politici represive în perioada comunistă. Studiu de caz: fostul județ/ raion Roman (1948-1964)

42.00 lei

Lucrarea propusă spre publicare se încadrează în tematica mai amplă a istoriei comunismului în România, cu accent pe latura represivă a regimului. În ultimii ani au fost publicate mai multe lucrări cu o tematică asemănătoare, pe fondul desecretizării arhivelor şi a nevoii de a recupera destine personale, pierdute astfel în întunericul sistemului concentraţionar. În acest orizont istoriografic naţional, demersul domnului Leonte este binevenit, deoarece particularizează, printr-un studiu de caz, situaţia din Roman, schimbă accentul de la naţional spre local, pentru a înţelege mai bine fenomenul represiv.
Lucrarea de faţă este o analiză bine făcută, bazată pe surse istorice primare numeroase şi dovedeşte capacitatea autorului de a se raporta critic la trecut, de a prezenta profesionist puncte de vedere şi de a sistematiza informaţia. De la prezentări asupra legislaţiei şi organizării instituţiilor represive din România acelei perioade, autorul ajunge la o strânsă analiză a biografiilor unor lucrători operativi din cadrul Serviciului Judeţean/ Raionale Roman, a spaţiilor deţinute de Securitatea din zonă şi a deţinuţilor politici care i-au trecut pragul.
Nu în ultimul rând, capitolul referitor la represiunea contra cultelor religioase este de mare importanţă şi întregeşte tabloul politicilor şi practicilor teroriste din România şi din Roman, în special.

Ionuţ NISTOR

 

  • An apariţie:: 2022
  • Format:: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini:: 284
ISBN 978-973-37-2589-3 Categorii: ,

Autor: Leonte Ovidiu

Descriere

Lucrarea propusă spre publicare se încadrează în tematica mai amplă a istoriei comunismului în România, cu accent pe latura represivă a regimului. În ultimii ani au fost publicate mai multe lucrări cu o tematică asemănătoare, pe fondul desecretizării arhivelor şi a nevoii de a recupera destine personale, pierdute astfel în întunericul sistemului concentraţionar. În acest orizont istoriografic naţional, demersul domnului Leonte este binevenit, deoarece particularizează, printr-un studiu de caz, situaţia din Roman, schimbă accentul de la naţional spre local, pentru a înţelege mai bine fenomenul represiv.
Lucrarea de faţă este o analiză bine făcută, bazată pe surse istorice primare numeroase şi dovedeşte capacitatea autorului de a se raporta critic la trecut, de a prezenta profesionist puncte de vedere şi de a sistematiza informaţia. De la prezentări asupra legislaţiei şi organizării instituţiilor represive din România acelei perioade, autorul ajunge la o strânsă analiză a biografiilor unor lucrători operativi din cadrul Serviciului Judeţean/ Raionale Roman, a spaţiilor deţinute de Securitatea din zonă şi a deţinuţilor politici care i-au trecut pragul.
Nu în ultimul rând, capitolul referitor la represiunea contra cultelor religioase este de mare importanţă şi întregeşte tabloul politicilor şi practicilor teroriste din România şi din Roman, în special.

Ionuţ NISTOR

 

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Practici și politici represive în perioada comunistă. Studiu de caz: fostul județ/ raion Roman (1948-1964)”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top