De la corpul cotidian la corpul scenic. Pași către știința dansului

De la corpul cotidian la corpul scenic. Pași către știința dansului

38.00 lei

Chirazi Marian – absolvent al Universităţii de Ştiinţe şi Arte „Gheorghe Cristea” Bucureşti – licenţiat în Coregrafie, master în „Artele spectacolului” şi doctorat în „Teatru şi artele spectacolului” la Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi .

Dansator/solist în ansamblul Operei Naţionale Bucureşti, la Opera Naţională Română din Iaşi şi solist/ansamblu Teatrul de Operetă „Ion Dacian” Bucureşti, a evoluat ca dansator la Antena 1 (Te cunosc de undeva) şi ProTV (Românii au talent; Dansez pentru tine; Vocea României).

A publicat în diverse reviste de specialitate, precum Contemporary Aspects Of Dance Theory, Vol. Art and Research – Contemporary Challenges, 2020; Expressiveness of gestural communication through body actions, Rev. Învăţământ, Cercetare, Creaţie Vol. 7, No. 1 – 2021; The Motor Gesture Between Physical Exercise, Expressiveness and Communication, Rev. Gymnasium – Scientific Journal of Education, Sports and Health, Vol. 23 No. 2 (2022); Specific training methods in the art of classical dance, Rev. Colocvii teatrale, nr. 2; 2022; Edit. Artes.

 

Anca Doina CIOBOTARU, născută la 20.04.1966, la Iaşi, este absolventă a Academiei de Arte „George Enescu” Iaşi, Secţia Arta actorului mânuitor de păpuşi şi marionete, doctorat la U.N.A.G.E. Iaşi. Profesor universitar la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” Iaşi, Facultatea de teatru. Preşedinte al Asociaţiei Art Civica Iaşi.

A publicat numeroase articole şi studii ştiinţifice în reviste şi volume colective; workshopuri şi spectacole-atelier, redactor coordonator al revistei „Colocvii teatrale”, actor/păpuşar – spectacole în colaborare cu Radio Iaşi şi TVR.

Volume publicate: Poveste mică – Editura Artes, Iaşi, 2016; În căutarea marionetei – Editura Artes, Iaşi, 2015; Texte şi pretexte scenice, Editura Artes, Iaşi, 2011/2013; Personaje, cupluri şi poveşti… cu sfori, Editura Artes, Iaşi, 2013; Teatrul dincolo de scenă, Editura Artes, Iaşi/ Princeps Edit, Iaşi, 2006/ 2013; Repere şi puncte de vedere. Arta mânuirii marionetei, Editura Artes, 2006/2013; Teatrul de animaţie, între magie şi artă, Editura Princeps Edit/ Editura Artes, Iaşi, 2006/ 2013; Valenţe formative şi terapeutice ale teatrului, Editura „Spiru Haret“ Iaşi, (coautor Elena Mihailovici); 2003.

  • An apariție: 2024
  • Format: 14,5 x 20,5 cm
  • Număr de pagini: 206
ISBN 978-973-37-2759-0 Categorii: ,

Autor: Chirazi Marian; Ciobotaru Anca Doina

Descriere

Instrumentul prin care se exprimă dansatorul/ actorul/ sportivul este propriul corp, motiv pentru care îşi însuşeşte tehnica mijloacelor de expresie, astfel încât să răspundă „instant” la indicaţiile recomandate de concepţia regizorului/ coregrafului/ antrenorului. Desfăşurarea acestei simultaneităţi reflectate de impuls şi acţiune solicită stimularea gândirii în paralel cu autocontrolul fizic şi mintal, stimulat prin îmbunătăţirea factorilor fiziologici asociaţi. De exemplu, pe durata asimilării efectului artistic deosebit, dansatorul/ actorul/ sportivul devine influenţat de fluiditatea (îmbinarea/ continuitatea) şi expresivitatea mişcărilor. Din perspectiva expresivităţii dansului, înţelegerea gestului reflectă esenţializarea expresiei proiectate publicului prezent, determinată de conţinutul psihic preexistent. Gestul poate deveni expresia corpului atunci când dorim să transmitem natura situaţiei emoţionale prin valorificarea funcţiei originare, care constă în înfrumuseţarea actului artistic. Astfel, gestul devine intermediarul mai multor planuri distincte, precum psihicul/ cognitivul (interior) şi corpul fizic (exterior). Privitorul/ spectatorul poate fi coordonat pe calea înţelegerii mesajului interior prin gesturile cu valoare expresivă pe care corpul dansatorului/ actorului/ sportivului le exprimă în spaţiul exterior.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „De la corpul cotidian la corpul scenic. Pași către știința dansului”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top