Cernăuţi. 105 ilustraţii adnotate

50.00 lei

Cernăuţiul este atestat documentar pentru prima dată la 8 octombrie 1408, într-un privilegiu comercial acordat de către Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, târgoveţilor din Lemberg. După 600 de ani Cernăuţiul rămâne un oraş cosmopolit şi multietnic. O serie de mituri şi povestiri despre Cernăuţi sunt transformate în atracţii turistice, în legende culturale.
De la corespondentul unei reviste germane, Georg Heinzen, ne-a rămas un text care a făcut istorie. El scria că în capitala Bucovinei „trotuarele se măturau cu buchete de trandafiri, iar librării erau mai multe decât cafenele”. Tot el relata că la Cernăuţi „ziua de duminică începea cu Schubert şi se încheia cu dueluri”, că acest oraş „aşezat la jumătatea drumului dintre Kiev şi Bucureşti, dintre Krakow şi Odesa, era capitala nedeclarată a Europei…”
în pofida greutăţilor vremii, Cernăuţiul a fost şi va rămâne un oraş-magnet, dar şi un Oraş dintre ceţuri, după cum scria arboroseanul Mircea Streinul, unul dintre cei mai talentaţi poeţi şi prozatori bucovineni, mort de tânăr…
Cernăuţiul a fost şi este un oraş al contrastelor. De acest adevăr vă veţi putea convinge răsfoind acest album despre un oraş deosebit, numit în diverse momente ale istoriei sale şi Cernăuţi, şi Czernowitz, şi Czerniowce, şi Cernovţî, şi Cernivţi.
Autorii

  • An apariţie:: 2022
  • Format:: 21 x 16.5 cm
  • Număr de pagini:: 120
SKU: 978-973-37-2555-8 Categorii: ,

Autor: Vasile Tărâţeanu; Marin Gherman

Descriere

Cernăuţiul este atestat documentar pentru prima dată la 8 octombrie 1408, într-un privilegiu comercial acordat de către Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, târgoveţilor din Lemberg. După 600 de ani Cernăuţiul rămâne un oraş cosmopolit şi multietnic. O serie de mituri şi povestiri despre Cernăuţi sunt transformate în atracţii turistice, în legende culturale.
De la corespondentul unei reviste germane, Georg Heinzen, ne-a rămas un text care a făcut istorie. El scria că în capitala Bucovinei „trotuarele se măturau cu buchete de trandafiri, iar librării erau mai multe decât cafenele”. Tot el relata că la Cernăuţi „ziua de duminică începea cu Schubert şi se încheia cu dueluri”, că acest oraş „aşezat la jumătatea drumului dintre Kiev şi Bucureşti, dintre Krakow şi Odesa, era capitala nedeclarată a Europei…”
în pofida greutăţilor vremii, Cernăuţiul a fost şi va rămâne un oraş-magnet, dar şi un Oraş dintre ceţuri, după cum scria arboroseanul Mircea Streinul, unul dintre cei mai talentaţi poeţi şi prozatori bucovineni, mort de tânăr…
Cernăuţiul a fost şi este un oraş al contrastelor. De acest adevăr vă veţi putea convinge răsfoind acest album despre un oraş deosebit, numit în diverse momente ale istoriei sale şi Cernăuţi, şi Czernowitz, şi Czerniowce, şi Cernovţî, şi Cernivţi.
Autorii

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Cernăuţi. 105 ilustraţii adnotate”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top