A fi sau a nu fi? – acesta e răspunsul. Alte interviuri din secolele XX-XXI

Acasa|Dialog XXI, Cărți|A fi sau a nu fi? – acesta e răspunsul. Alte interviuri din secolele XX-XXI

A fi sau a nu fi? – acesta e răspunsul. Alte interviuri din secolele XX-XXI

35.00 lei

– Sunteți un redutabil „întrebător” (cam cinci-șase volume parcă), precum și un foarte solicitat „răspunzător” (cum ziceați? „Răspund, deci exist!”).
– O situație ce m-ar tenta să parafrazez nițel celebrul imn „Gaudeamus”, punând la un moment dat refrenul: Vivat qui quaerit,/ Vivat qui respondet! Adică, Trăiască cel care întreabă,/ Trăiască cel care răspunde. Prin urmare, aștept întrebările.
*
– Fiind implicați în interviu, e firesc să vă întreb: cine vă sunt interlocutorii din antologia „Interviuri
din secolele XX-XXI”?
– Interlocutorii?… Doar câteva zeci de ziariști
sau colegi care m-au întrebat ei pe mine. Eu sunt
cel care am răspuns, care răspund. Pentru că am considerat de datoria mea să nu o fac pe mofturosul, când mi se pun niște întrebări, și să răspund la ele. Odată ce eu, pe parcursul foarte multor ani, am tot ispitit lumea, am întrebat zeci de personalități;
era firesc să-mi întorc, onest, datoria.

  • An apariţie:: 2018
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 456
SKU: 978 973 37-2154-3 Categorii: ,

Autor: Leo Butnaru

Descriere

– Sunteți un redutabil „întrebător” (cam cinci-șase volume parcă), precum și un foarte solicitat „răspunzător” (cum ziceați? „Răspund, deci exist!”).
– O situație ce m-ar tenta să parafrazez nițel celebrul imn „Gaudeamus”, punând la un moment dat refrenul: Vivat qui quaerit,/ Vivat qui respondet! Adică, Trăiască cel care întreabă,/ Trăiască cel care răspunde. Prin urmare, aștept întrebările.
*
– Fiind implicați în interviu, e firesc să vă întreb: cine vă sunt interlocutorii din antologia „Interviuri
din secolele XX-XXI”?
– Interlocutorii?… Doar câteva zeci de ziariști
sau colegi care m-au întrebat ei pe mine. Eu sunt
cel care am răspuns, care răspund. Pentru că am considerat de datoria mea să nu o fac pe mofturosul, când mi se pun niște întrebări, și să răspund la ele. Odată ce eu, pe parcursul foarte multor ani, am tot ispitit lumea, am întrebat zeci de personalități;
era firesc să-mi întorc, onest, datoria.

Recenzii

  1. admin

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia „Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top