Pinul lui Nietzsche

Pinul lui Nietzsche

33.00 lei

George VULTURESCU s-a născut la 1 martie 1951, la Satu Mare. Absolvent al Universităţii din Cluj-Napoca, cu doctorat în literatura contemporană (2010). Poet, critic literar, eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

În 1990 a fondat la Satu Mare revista Poesis şi organizează, împreună cu redacţia Informaţia Zilei, Festivalul Internaţional „Zilele Poesis”. A îngrijit numeroase ediţii şi a dedicat volume critice lui Eminescu, Şt. Aug. Doinaş, Al. Macedonski şi Lucian Blaga.

A fost tradus în limbile franceză, sârbă, engleză, rusă, germană, letonă, maghiară, chineză, suedeză, ebraică.

Debut editorial în Caietul debutanţilor, 1979. Cărţi publicate (selectiv): Frontiera dintre cuvinte, 1988; Poeme din Ev-Mediul Odăii, 1991; Oraşul de sub varul pereţilor, 1994; Tratat despre Ochiul Orb, 1996; Gheara literei, 1998; Nord, şi dincolo de Nord, 2001; Stânci nupţiale, 2003; Monograme pe Pietrele Nordului, 2005; Alte poeme din Nord, 2007; Aur şi iederă, 2011; Grota şi literele, 2013; Negură şi caligrafie, 2014; Sigiliul Nordului, 2016; Maladiile lămpilor, 2019; Printre vânătorii de orbi, 2021; Cesar Vallejo urcă pe Machu Picchu, 2023.

  • An apariție: 2025
  • Format: 16,5 cm x 18.5 cm
  • Număr de pagini: 106
ISBN 978-973-37-2881-8 Categorii: ,

Autor: Vulturescu George

Descriere

Nu încape îndoială că ne aflăm în faţa unei poezii neconformiste, bătăioase, nelâncede. Cu adevărat Poetul nu are de înfruntat duşman mai aprig şi perfid şi totodată de menajat prieten mai de nădejde decât cuvântul.

Nicolae STEINHARDT

 

 

Cu conştiinţa fragilităţii discursului său, George Vulturescu îşi rosteşte totuşi cu o aspră fermitate credinţa în scris, în versul ca unică posibilitate, fragilă desigur, a închegării de sine în faţa asediilor lumii din afară: „poetul nu are nici o apărare în afara versului/ nici ochiul de cucuvea nu are nici o apărare/ în afara nopţii/ şi goleşte în Dumnezeu tot ce vede”. Vers frumos, acesta din urmă, dintr-o suită de poeme în care numiţii pereţi arizi ai peşterii sunt şi pereţi de cărţi, cu accente sapienţiale grave şi modulaţii ritualice colorate de citate din Cartea Cărţilor.

Ion POP

 

 

De la o vreme ei nu mai citesc poemul tău:
ei vin după tine, caraliii…
Lectura este ca şi ghicitul viitorului în măruntaiele păsării:
scotocesc, intră după tine în casă, în odaie – unde iei, repede,
un pumn de medicamente. Respiri greu,  poetule.
Tragi plapuma peste tine – cum furtuna trage scoarţele cerului.
Ei şovăiesc printre silabele textului tău:
alegorii, mlaştini peste care se lasă ceţuri – sau leziuni
ale creierului? Şi trestii prin care vântul se lichefiază
în sunete, într-o crustă de sunete, cum spaima se stratifică
în scorbura care înghite miezul copacului.
(Locul bocancilor de la intrare)

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Pinul lui Nietzsche”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top