Emisfere de Bucovina, vol. I

Emisfere de Bucovina, vol. I

44.00 lei

Adrian Dinu RACHIERU – sociolog, critic literar, eseist, prozator, profesor universitar, doctor în sociologie. S-a născut la Soloneţ (Suceava), la 15 septembrie 1949. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie-Sociologie (1971), Universitatea din Bucureşti. Colaborează la numeroase reviste culturale, printre care: Cultura, Contemporanul – Ideea Europeană, Convorbiri literare, Acolada, Cafeneaua literară, Bucovina literară, Tribuna, Scriptor, Expres Cultural, Plumb, Contexte ş.a. Membru al USR (filiala Bacău), al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al Asociaţiei Sociologilor din România.

A debutat editorial în 1983, cu Orizontul lecturii (Eseuri de sociologia literaturii), Timișoara, Editura Facla. Din numeroasele volume publicate menţionăm (selectiv): Poeţi din Bucovina (1996), Elitism şi Postmodernism (1999); Bătălia pentru Basarabia, (2000); Alternativa Marino (2002); Globalizare şi cultură media (2003); Nichita Stănescu – un idol fals? (2006); Eminescu după Eminescu (2009); Poeţi din Basarabia (2010); Ion Creangă. Spectacolul disimulării (2012); Con-vieţuirea cu Eminescu (2013); Romanul politic şi pactul ficţional, vol. I, II (2015, 2018); Politică și canon literar, vol. I (2021), Voci din exil (2022).

Premii literare (selectiv): Premiul pentru critică al revistei Luceafărul (1982); Premiul „M. Eminescu” – Suceava (SSB): 1995, 1996, 2010; Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei: 1995, 1999; Premiul Salonului Naţional de carte (Iaşi): 1997, 1999; Premiul Salonului Internaţional de carte (Chişinău): 2000, 2006, 2007, 2010, 2012; Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler (2002); Premiul pentru critică (Reims, Franţa, 2002); Premiul revistei Lumina (Novi Sad, Serbia): 2007; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova: 2001, 2011, 2012; Premiul pentru istorie literară, Poeţi din Basarabia, Filiala Bacău a USR, 2011; Premiul Grigore Vieru (exegeză), Iaşi, 2013; Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române pentru volumul Generaţia orfelină (Mitografii lirice), 2014; Premiul de excelență, Toamnă bacoviană (ediția a VI-a), Bacău, 2016; Premiul național pentru excelență în teorie, istorie și critică literară la Gala Premiilor Contemporanul (2019); Premiul național pentru critică „Titu Maiorescu”, Zilele „Convorbiri literare” (Iași, 2022).

  • Număr de pagini: 364
ISBN 978-973-37-2632-6 Categorii: ,

Autor: Rachieru Adrian Dinu

Descriere

„Povestea Bucovinei”, dacă e să preluăm titlul însemnărilor lui Filip Țopa (manuscris recuperat în Glasul Bucovinei), este istoria unei/unor colonizări. Âinut de margine, mozaic etnic hibridat cultural, de energie poliglotă, provincia detrunchiată, trecută printr-un șir de anexări, „civilizări”, emigrări, deznaționalizări, își prelungește martirajul etnic. Schizofrenia bucovineană, cu alaiul ei de dureri, frustrări, neîmpliniri, culminând cu prigonirea limbii române și recidivele crizei identitare (prin doctrina moldovenismului, întreținând un fals binom lingvistic) nu și-a găsit încă rezolvarea, în pofida retoricii politicianiste. Cele două emisfere comunică oare, spărgând „granița indiferenței”? Sau, într-o țară dilematică, vădind moliciuni diplomatice (ca să nu supărăm vecini trufași), ne mulțumim, cum spunea Maria Toacă, bătăioasa gazetăriță de la Cernăuți, cu „moara de vorbe”?

Adrian Dinu RACHIERU

 

„Sociolog ca pregătire universitară, cu o erudiție organic asimilată, cunoscător, ca puțini alții, al fenomenului literar românesc, având ca nucleu receptiv criteriul estetic, Adrian Dinu Rachieru, spirit echilibrat și obiectiv, cu un discurs public de o rară urbanitate, nu s-a lăsat niciodată sedus de extremismele diverselor mode și ideologii.”

Theodor CODREANU

 

Un scris ales și un remarcabil simț al detaliului, dar și al sintezei, întregește, pentru cine îi parcurge textele, profilul acesta al unui intelectual preocupat mai mult de echilibrul clasic și de respirația valorilor decât de amestecul în agitația, sterilă adesea, ce caracterizează viața noastră literară și publicistică.

Radu VOINESCU

 

Polemist redutabil, Adrian Dinu Rachieru are o capacitate excepțională de a diseca lucrurile, propensiunea sa pentru reevaluarea literaturii fiind una cât se poate de evidentă. (…) Erudit, bine documentat întotdeauna, lucid și pertinent, cărturarul timișorean se simte ca peștele în apă în mijlocul dezbaterilor de idei ale modernității sau ale contemporaneității.

Alexandru Ovidiu VINTILĂ

Recenzii

  1. Editura Junimea

    Alexandru Ovidiu VINTILĂ, Note de lector: Adrian Dinu Rachieru „Emisfere de Bucovina”, col 1, Iași, Editura Junimea, 2023, în revista „Bucovina Literară”, nr. 7-8-9/2023, pp.8-9, despre volumul Adrian Dinu RACHIERU, Emisfere de Bucovina, vol. 1, colecția „Orizontul lecturii”, editura Junimea, 2023
    https://www.scribd.com/document/675573725/Bucovina-Literar%C4%83-nr-7-8-9-2023

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top