Enigmele infinite. Vocalize în Do major

40.00 lei

Cândva, la hotarul anilor 2013‑2014, întâmplător (dar întâm­plător?), am fost martor la înţelegerea dintre poetul Lucian Vasiliu, directorul Editurii Junimea, şi prozatorul Gheorghe Schwartz, conform căreia ficţionarul urma să tipărească un roman cu titlul ciudat Enigmele infinite. Vocalize în Do Major; proiectul din dimi­nea­ţa acelei zile – pe la ora 7 a.m., în ambianţa veselă a micului dejun de la Mc’Donalds, în Gara de Nord – s-a finalizat; au mai ur­mat alte şapte vocalize, marcând, iată, momentul rar când un autor îşi găseşte editura, iar aceasta „pariază” pe un proiect de succes.
Gheorghe Schwartz şi-a gândit proza, încă de la început, în orizontul unor proiecte de anduranţă; cele trei serii epice mari re­pre­zintă domeniile Schwartz, create, înmulţite şi stăpânite dis­cre­ţionar de un prozator al cărui imaginar fastuos surprinde de fiecare dată, asigurând interesul lecturii şi irigarea operei cu oxigenul unor noi spaţii cucerite; în anii ’80 a fost „ciclul lugojan” al romanelor Pietrele, A treia zi, Spitalul, Om şi Lege, apoi, de la sfârşitul dece-niu­lui nouă, pro­zatorul începea lunga serie romanescă Cei O Sută, cel mai amplu proiect epic din toată literatura noastră, însumând unsprezece volume masive, tipărite în douăzeci şi cinci de ani, între 1988 şi 2013.
Umorul, s-a spus, reprezintă „la qualité maîtrésse” a scrisului lui Gheorghe Schwartz; numai că umorul său e de esenţă berg­soniană, du mécanique plaqué sur du vivant, iar râsul se strepezeşte repede în rictusul amintirii unei antiutopii „de tristă amintire”, de pe aici, despre care se spune că ar fi dispărut. Dar a dispărut?
Ioan HOLBAN

  • An apariţie:: 2022
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 232
SKU: 978-973-37-2530-5 Categorii: ,

Autor: Gheorghe Schwartz

Descriere

Cândva, la hotarul anilor 2013‑2014, întâmplător (dar întâm­plător?), am fost martor la înţelegerea dintre poetul Lucian Vasiliu, directorul Editurii Junimea, şi prozatorul Gheorghe Schwartz, conform căreia ficţionarul urma să tipărească un roman cu titlul ciudat Enigmele infinite. Vocalize în Do Major; proiectul din dimi­nea­ţa acelei zile – pe la ora 7 a.m., în ambianţa veselă a micului dejun de la Mc’Donalds, în Gara de Nord – s-a finalizat; au mai ur­mat alte şapte vocalize, marcând, iată, momentul rar când un autor îşi găseşte editura, iar aceasta „pariază” pe un proiect de succes.
Gheorghe Schwartz şi-a gândit proza, încă de la început, în orizontul unor proiecte de anduranţă; cele trei serii epice mari re­pre­zintă domeniile Schwartz, create, înmulţite şi stăpânite dis­cre­ţionar de un prozator al cărui imaginar fastuos surprinde de fiecare dată, asigurând interesul lecturii şi irigarea operei cu oxigenul unor noi spaţii cucerite; în anii ’80 a fost „ciclul lugojan” al romanelor Pietrele, A treia zi, Spitalul, Om şi Lege, apoi, de la sfârşitul dece-niu­lui nouă, pro­zatorul începea lunga serie romanescă Cei O Sută, cel mai amplu proiect epic din toată literatura noastră, însumând unsprezece volume masive, tipărite în douăzeci şi cinci de ani, între 1988 şi 2013.
Umorul, s-a spus, reprezintă „la qualité maîtrésse” a scrisului lui Gheorghe Schwartz; numai că umorul său e de esenţă berg­soniană, du mécanique plaqué sur du vivant, iar râsul se strepezeşte repede în rictusul amintirii unei antiutopii „de tristă amintire”, de pe aici, despre care se spune că ar fi dispărut. Dar a dispărut?
Ioan HOLBAN

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Enigmele infinite. Vocalize în Do major”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top