Oameni și bisturie

Oameni și bisturie

60.00 lei

Adrian ALDEA s-a născut în 1938 la Ploieşti. A absolvit Liceul „I.L. Caragiale”din Ploieşti – 1952-1955. Studii universitare: la Facultatea de Medicină Iaşi – 1956-1962.

Medic primar de chirurgie generală şi chirurgie toracică. Doctorat în chirurgia toracică – 1971. Medic şef Secţie chirurgie generală la Spitalul din Buzău – 1976-1999. Şef de secţie la Chirurgie toracică, Spitalul de Pneumologie Iaşi, pe care o transformă în Clinică Universitară. Profesor de chirurgie toracică – U.M.F. Iaşi.

A scris singur sau în colaborare 10 monografii şi tratate, a publicat în revistele din ţară şi străinătate 75 lucrări ştiinţifice, numeroase eseuri, pamflete, cronici de artă plastică, memorialistică, în revistele: Cronica, Contemporanul, Convorbiri literare, Pagini Bârlădene, Opinia de Buzău.

Volume apărute: Oameni şi bisturie, 1991, 1992, 1993 la Ed. AMB şi Semne; Medicinist în târgul Ieşilor, Ed. Semne, 1996; Viaţa ca labirint, arta ca speranţă – eseuri într-un album de artă, Ed. ArtXXI, 2013; Amintiri dintr-o copilărie furată, Ed. Cronedit, 2015.

  • An apariție: 2025
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 484
ISBN 978-973-37-2876-4 Categorii: ,

Autor: Aldea Adrian

Descriere

Manuscrisul acestei cărți a fost predat doamnei Domnița Ștefănescu de la editura Albatros în 1984. A fost apreciat favorabil, dar nu a putut trece de furcile caudine ale cenzurii comuniste.

Abia în anul 1990, printr-o conjunctură favorabilă, manuscrisul ajunge la scriitorul Aurel Băieșu, care facilitează apariția cărții la Editura A.M.B.

Romanul, care are un pronunțat caracter autobiografic, a avut un succes de librărie de necontestat.

Scriitorul Valeriu Stancu scrie despre acest roman că este „un adevărat studiu al anatomiei suferinței. Deși redă numai o picătură din oceanul de suferințe pe care le-a îndurat poporul român din 1946 încoace”, autorul urmărește odiseea profesională și sentimentală a tânărului chirurg Andrei Barbu în perioada tulbure a anilor 1960-1980, fără să dramatizeze situațiile dificile pe care le traversează și pe care uneori le tratează cu umor.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Oameni și bisturie”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top