Cititorul de poezie. Debuturi 2018-2021

Cititorul de poezie. Debuturi 2018-2021

38.00 lei

În cei douăzeci şi şase de ani cât am ţinut rubrica Debuturi în revista „Convorbiri literare”, timp în care am publicat două volume sub titlul generic Cititorul de poezie, şi subtitlul Debuturi (I, perioada 1996-2007, II, perioada 2008-2017), iar acum volumul III, cu perioada 2018-2021, mi-am pus, firesc, nu numai eu, ci şi alţii, întrebarea „Au poeţii tineri talent?” O întrebare normală, pe care, de-a lungul timpului, generaţie de generaţie, şi-au pus-o toţi cei care le-au aşteptat ivirea pe lume.

Numai ei, poeţii tineri, de ieri, de azi, şi nici cei de mâine, nu şi-au pus-o, nu şi-o pun, şi nu-şi vor pune această întrebare niciodată. Ei, poeţii tineri, cei de azi, şi cei de mâine, vor crede că sunt geniali, că nimeni nu e ca ei. Şi poate că aşa este bine.

Cei cu har se simt şi din modul cum nu se gândesc la această stare, care, în fond, este o evidenţă a vanităţii, şi cum trec prin contextele vremurilor, care le oferă, mai ales acum, tot felul de căi de afirmare. Anonimatul nu mai reprezintă pentru ei o teamă.

  • An apariţie: 2022
  • Format: 14,8 x 21 cm
  • Număr de pagini: 244
ISBN 978-973-37-2542-8 Categorii: ,

Autor: Dorian Gellu

Descriere

În cei douăzeci şi şase de ani cât am ţinut rubrica Debuturi în revista „Convorbiri literare”, timp în care am publicat două volume sub titlul generic Cititorul de poezie, şi subtitlul Debuturi (I, perioada 1996-2007, II, perioada 2008-2017), iar acum volumul III, cu perioada 2018-2021, mi-am pus, firesc, nu numai eu, ci şi alţii, întrebarea „Au poeţii tineri talent?” O întrebare normală, pe care, de-a lungul timpului, generaţie de generaţie, şi-au pus-o toţi cei care le-au aşteptat ivirea pe lume.

Numai ei, poeţii tineri, de ieri, de azi, şi nici cei de mâine, nu şi-au pus-o, nu şi-o pun, şi nu-şi vor pune această întrebare niciodată. Ei, poeţii tineri, cei de azi, şi cei de mâine, vor crede că sunt geniali, că nimeni nu e ca ei. Şi poate că aşa este bine.

Cei cu har se simt şi din modul cum nu se gândesc la această stare, care, în fond, este o evidenţă a vanităţii, şi cum trec prin contextele vremurilor, care le oferă, mai ales acum, tot felul de căi de afirmare. Anonimatul nu mai reprezintă pentru ei o teamă.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Cititorul de poezie. Debuturi 2018-2021”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top