Psihologia ieşeană universitară

Psihologia ieşeană universitară

70.00 lei

Cartea noastră se adresează unui public interesat de istoria psihologiei, care simte nevoia unei expuneri documentate asupra unor personalități din trecutul nostru cultural-științific. Există, mai ales în rândurile tinerei generații dornice de afirmare, tendința de a neglija partea de istorie a psihologiei, considerând că cei care au activat anterior în acest domeniu sunt niște cărturari „prăfuiți”, depășiți de evoluția rapidă a disciplinei – o atitudine plină de pragmatism postmodern, dar, de fapt, de aroganță. Nu este chiar așa! Elaborarea lucrării de față a necesitat atât parcurgerea scrierilor cultural-științifice ale celor care au slujit această disciplină academică – psihologia, cât și o activitate de informare despre impactul în epocă al cunoștințelor de psihologie și despre atitudinea oamenilor de cultură față de această disciplină. Informarea științifică a cuprins cercetarea documentelor existente în Arhivele Statului, ale Bisericii Ortodoxe Române și a lucrărilor celor care s-au ocupat de istoria învățământului universitar din România. Cercetarea scrierilor în domeniu a meritat osteneala, deoarece valoarea culturală și științifică a majorității universitarilor ieșeni evocați este deosebită și poate servi de model acelorași tineri dornici de afirmare…
Am considerat util să introducem în cartea noastră și mici pasaje din opera celor analizați, pentru a marca specificul scriiturii lor științifice. Unele dintre aceste reconstituiri au un caracter de noutate, cum este cazul traducerii tezei de doctorat a lui Eduard Gruber.
Menirea acestei lucrări o considerăm a fi păstrarea în atenție a realizărilor intelectuale ale trecutului, peste care s-a așternut prea devreme, uneori, negura uitării.

  • An apariţie:: 2020
  • Format:: A4
  • Număr de pagini:: 426
ISBN 978-973-37-2319-6 Categorii: ,

Autor: Stan Aurel

Descriere

Cartea noastră se adresează unui public interesat de istoria psihologiei, care simte nevoia unei expuneri documentate asupra unor personalități din trecutul nostru cultural-științific. Există, mai ales în rândurile tinerei generații dornice de afirmare, tendința de a neglija partea de istorie a psihologiei, considerând că cei care au activat anterior în acest domeniu sunt niște cărturari „prăfuiți”, depășiți de evoluția rapidă a disciplinei – o atitudine plină de pragmatism postmodern, dar, de fapt, de aroganță. Nu este chiar așa! Elaborarea lucrării de față a necesitat atât parcurgerea scrierilor cultural-științifice ale celor care au slujit această disciplină academică – psihologia, cât și o activitate de informare despre impactul în epocă al cunoștințelor de psihologie și despre atitudinea oamenilor de cultură față de această disciplină. Informarea științifică a cuprins cercetarea documentelor existente în Arhivele Statului, ale Bisericii Ortodoxe Române și a lucrărilor celor care s-au ocupat de istoria învățământului universitar din România. Cercetarea scrierilor în domeniu a meritat osteneala, deoarece valoarea culturală și științifică a majorității universitarilor ieșeni evocați este deosebită și poate servi de model acelorași tineri dornici de afirmare…
Am considerat util să introducem în cartea noastră și mici pasaje din opera celor analizați, pentru a marca specificul scriiturii lor științifice. Unele dintre aceste reconstituiri au un caracter de noutate, cum este cazul traducerii tezei de doctorat a lui Eduard Gruber.
Menirea acestei lucrări o considerăm a fi păstrarea în atenție a realizărilor intelectuale ale trecutului, peste care s-a așternut prea devreme, uneori, negura uitării.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Psihologia ieşeană universitară”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top