Locuri nemarcate

Locuri nemarcate

30.00 lei

Nicolae SPĂTARU s-a născut la 13 ian. 1961 în com. Horbova, ţinutul Herţa (fostul judeţ Dorohoi). Licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cernăuţi.

Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, al Uniunii Scriitorilor din România şi al PEN Club. Director al revistei de proză şi arte vizuale Quadrat.

Prozator, poet, traducător, este autorul mai multor volume de poezie (selectiv): Ion şi alte revoluţii; Noaptea când soclurile îşi recrutează noile glorii; Tristeţea recită din Rilke; Citirea zidului; Mici insomnii pentru Europa; Nebunul cu o singură fereastră ş.a. Cărţi de proză: Îngeraşul purta fustă mini, proză scurtă; Omul izgonit de ceasuri, proză scurtă; Apusul unei biciclete, proză scurtă; Măştile lui Brejnev, roman.

A semnat de asemenea volumele Revolta clonelor (publicistică) şi Confesiuni în bibliotecă (interviuri culturale). Opera sa a fost tradusă, în volume de autor, antologii și reviste de cultură, în Franța, Germania, SUA, Ungaria, Azerbaidjan, Turcia, Olanda, Belgia, Rusia, Cehia, Tatarstan, Ucraina și Spania.

Deţinător al mai multor premii literare naţionale şi internaţionale.

  • An apariție: 2025
  • Format: A5
ISBN 978-973-37-2939-6 Categorii: ,

Autor: Spătaru Nicolae

Descriere

Finalmente, ceea ce place şi convinge în poezia lui Nicolae Spătaru este blândeţea înţeleaptă cu care poetul se raportează la un univers ostil, prin intermediul unui text cizelat, fin, lipsit de excese şi asperităţi. Între spaima tragică a fiinţei şi versul echilibrat, ironic sau melancolic, poetul întreţine, abil, o permanentă tensiune, care alimentează şi potenţează emoţia.

Răzvan VONCU

 

Într-un stil direct, colocvial, despovărat de semne grafice şi de tautologii, Nicolae Spătaru îşi asumă postura de epistolier, mesager al unor stări de spirit inconfortabile, lăsând „uşa poemului deschisă”.

Lucian VASILIU

 

 

o aripă în plus

şi pentru că scrisul tău e din ce în ce mai alb
– o, ai exersat toată viaţa
ca să ajungi la o asemenea performanţă –
păsările nopţii cu ciocuri de smoală
îşi înşfacă filele
şi le duc departe
în locuri numai de ele ştiute

ce faceţi? le strigi uluit
sunt poeziile mele
e albul meu
e sufletul meu

iar ele-şi răspund
de pe un nor în derivă:
în aceste timpuri atât de târzii
atât de viclene
nu strică niciodată
să ai o aripă în plus

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Locuri nemarcate”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top