Împotriva orbirii

Împotriva orbirii

33.00 lei

Nicolae CORLAT, născut la 1 iulie 1965, Suliţa – Botoşani, poet, eseist, publicist, critic literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru CopyRo. Fondator al Societăţii Culturale Agora – societate a tinerilor scriitori botoşăneni, al revistei de poezie Agora, Fundaţiei Culturale Hyperion, membru în redacţia revistei de cultură Hyperion. Cărţi publicate: volumele de poezie Grădina cu zaruri (Editura Axa, Botoşani – 1997), Bucuria (Editura Dacia, Cluj Napoca – 2002), Veţi crede că nici nu exist (Editura Timpul, Iaşi – 2004), Vindecătorul de umbre (Editura Tipo Moldova, Iaşi – 2010), Deja vu (Editura Tipo Moldova, Iaşi –2010), Îngerii vin când nu-i chemi (Editura Junimea, Iaşi – 2015), proză în volumul colectiv La Beclean pe Someş, cândva (2004, 2008). A publicat poezii şi proză scurtă în antologii, volume colective şi reviste literare, în limbile: română, germană, franceză, rusă, albaneză, italiană şi arabă.

A fost distins cu numeroase premii şi distincţii, dintre care: premiul de debut al Editurii Axa, premiul Uniunii Scriitorilor din Romania – filiala Iaşi, premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, premiul Festivalului de poezie de la Sighetul Marmației, premiul Galelor APLER, Titlul de Poet al Iaşului în anii 2015, 2023, 2024 şi 2025, Premiul revistei Convorbiri literare pentru poezie.

  • An apariție: 2025
  • Format: 16,5 cm x 18.5 cm
  • Număr de pagini: 100
ISBN 978-973-37-2973-0 Categorii: ,

Autor: Corlat Nicolae

Descriere

Nicolae Corlat este printre puţinii poeţi care trăieşte poezia mai mult în intimitate decât la vedere, negrăbindu-se să publice tot ceea ce scrie. Ca un alchimist, dar fără vreun laborator de constructe poetice, îşi lasă poezia mult timp la sertar, aşteptând ca ea să îl cheme din nou. În acest nou volum inedit, Împotriva orbirii, poetul evidenţiază o atmosferă apropiată unei galerii de artă, unde pe simeze sunt aşezate cu atenţie stări ontologice şi ale realităţii intime spirituale. Pentru poet, iubirea care atinge este totodată o stare de labirint, tăcere şi trăire intensă, iar cuvântul rostit este o fantomă a gândurilor, în timp ce rugăciunea este stare de fapt, este Sărbătoarea Fiinţei care-şi sparge zidul singurătăţii. Avem o poezie a interiorităţii, a oglindirii către sine prin mirarea observării lumii spre celălalt, o poezie scrisă pentru limpezirea sufletului, o poezie fără nisipuri mişcătoare şi simfonii aflate sub zodia absurdului. Nicolae Corlat scrie o poezie împotriva orbirii.

Paul GORBAN

 

O cu totul altfel de poezie religioasă, saturată de simboluri (fără a fi obositoare), rafinată (fără a părea inaccesibilă), oricum îndelung exersată, scrie Nicolae Corlat. Dovadă că un poet autentic nu are nevoie (…) de retorica de amvon pentru a avea altitudine estetică şi atitudine religioasă adevărată. (…) În ciuda aparenţelor, şi aceste litanii aspre lasă impresia unei anumite consacrări/ împărtăşiri. (…) Deşi pare că invocă, adesea, „absenţa totală a simţurilor” (cu varianta „nemărginita absenţă a simţurilor”), poezia lui Nicolae Corlat ştie să asculte „caii de ceaţă ai memoriei” şi să trăiască, sinestezic, miracolul nu numai scriptural.

Emanuela ILIE

 

Pentru Nicolae Corlat (…) verbul nu este doar un mod de evadare din spațiul îngust și sufocant al cotidianului, ci un act esențial în exploatarea și înțelegerea unor mistere ce nu se dezvăluie oricui, oricând. (…) Poetul e un liric prin excelență, de un lirism elegiac reținut, niciodată emfatic.

Horațiu Ioan LAȘCU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Împotriva orbirii”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top