Mari erori umane

Mari erori umane

36.00 lei

Mariana RÂNGHILESCU s-a născut la 10 ianuarie 1958, în localitatea Stroieşti, comuna Lunca, judeţul Botoşani.
Absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi.
Profesor de Limba şi literatura română.
A publicat articole şi studii în diverse reviste de specialitate şi literare (Hyperion, Conta, Ţara de Sus, Contact Internaţional etc.).
Cărţi publicate: Limba şi literatura română – anul de completare (în colaborare cu Carmen-Irina Hăilă, Daniela Păduraru, Geanina Cotoi), Iaşi, Institutul European, 2005; Grupul de la Durău. Fragment de istorie literară contemporană, Iaşi, Editura Junimea, 2016; Exerciţii de (după) lectură, Iaşi, Editura Junimea, 2021.

  • An apariție: 2023
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 128
ISBN 978-973-37-2666-1 Categorii: ,

Autor: Rânghilescu Mariana

Descriere

Mariana Rânghilescu supune textele citate unor paradigme teoretice diferite, având o adevărată pasiune de a pune acelaşi text în focarul unor oglinzi paralele ale unor diverse formule de abordare (…): bibliografia generală sau aplicată fiecărei opere, ca şi demersul analitic propriu-zis arată preferinţa autoarei pentru lectura psihanalitică, o opţiune aproape permanentă.
Cărţile Marianei Rânghilescu sunt una dintre surprizele reconfortante din critica ultimilor ani.
Ioan HOLBAN
Excelentă eseistă, Mariana Rânghilescu divaghează inteligent şi profund pe marginea pretextului literar, ea reprezentând un câştig cert pentru acest domeniu literar mai puţin frecventat de femeile din literatura română de azi.
Nicolae SAVA
Păcat, eroare sunt cuvinte folosite zi de zi, cu semnificaţii lărgite. Am încercat o grupare a lor, folosindu-mă de lecturi din literatura română şi universală, exprimate în eseuri pe teme şi idei diferite, în aşa fel ca înţelegerea acestora să fie la îndemâna celor care au citit acele cărţi sau, chiar, provocatoare pentru cei care ar dori să citească sau să recitească, din curiozitate sau din plăcere, volume care m-au inspirat în scrierea acestor eseuri. Aceste erori umane, puse în paginile unor mari cărţi de literatură, prin cunoaşterea lor, pot fi, cred eu, îndreptate, aşa cum faptele bune sunt, de cele mai multe ori, îndrumar pentru cei ce citesc şi cred în literatură. Sper să fi reuşit să transmit, prin aceste eseuri, ceea ce m-a determinat să le scriu.
Mariana RÂNGHILESCU

Recenzii

  1. Junimea

    Valerian ZOTTA, Cărțile Marianei Rânghilescu, în revista „Hypewrion”, nr. 10-11-12/ 2024, p. 98, despre volumele Mariana RÂNGHILESCU, Grupul de la Durău (colecția „Efigii”,2016,), Exerciții de (după) lectură (colecția „Univers didactic”, 2021) și Mari erori umane (colecția „Orizontul lecturii”, 2023), editura Junimea.
    https://stiri.botosani.ro/media/fck-2024-1/files/cop___int_Hyperion_10-11-12_2024.pdf

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top