Tel: 0232-705837|contact@editurajunimea.ro

Nu există un loc mai bun – Antologie poetică / No hay mejor lugar – Antología poética

Nu există un loc mai bun – Antologie poetică / No hay mejor lugar – Antología poética

36.00 lei

Ioan PINTEA – n. 26.10.1961, Runcu-Salvei, Bistriţa-Năsăud.

Cărţi de poezie: Frigul şi frica (Editura Dacia, 1992), Mormântul gol (Editura Dacia, 1999), Grădina lui Ion (Editura Aletheia, 2000), Casa Teslarului (Editura Cartea Românească, 2009), 50. Poeme alese (Editura Eikon, 2011), Melci aborigeni (Editura Charmides, 2013), Faţă către faţă (Editura Cartier, 2019), Cele mai frumoase poezii (Editura Hertzog, 2021), O sută şi una de poezii / O aşa mare iubire (Editura Academiei Române, 2022), Selected Poems of Ioan Pintea, Shanghai Writers’ Association, 2024.

Eseuri, jurnale, convorbiri (selectiv): Primejdia mărturisirii (convorbiri cu N. Steinhardt, Editura Dacia, 1993-1998; Editura Humanitas, 2006; Editura Polirom, 2009); Bucuria întrebării. Părintele Stăniloaie în dialog cu Ioan Pintea (Editura Aletheia, 2002); Jurnal discontinuu cu Nicolae Steinhardt (Editura Paralela 45, 2007); Proximităţi şi mărturisiri (Editura Cartea Românească, 2012).

A scris Slujba de canonizare a Cuviosului Pahomie de la Gledin (2006) şi Slujba de canonizare a Sfinţilor Martiri Năsăudeni (2007).

Poezii traduse în chineză, franceză, engleză, italiană, germană, maghiară.

 

Ioan PINTEA (nacido el 26 de octubre de 1961, en Runcu-Salvei, Bistriţa-Năsăud).

Publica numerosos poemarios: Frigul și frica (El frío y el miedo) en la Editorial Dacia, 1992; Mormântul gol (La tumba vacía) en la Editorial Dacia, 1999); Grădina lui Ion (El jardín de Juan) en la Editorial Aletheia, 2000; Casa Teslarului (La casa del carpintero) en la Editorial Cartea Românească, 2009); 50. Poeme alese (50. Poemas escogidos) en la Editorial Eikon, 2011; Melci aborigeni (Caracoles aborígenes) en la editorial Charmides, 2013; Faţă către faţă (Cara a cara) en la Editorial Cartier, 2019; Cele mai frumoase poezii (Los poemas más bellos) en la Editorial Hertzog, 2021; O sută şi una de poezii / O aşa mare iubire (Ciento y un poemas / Un amor tan grande) en Editura Academiei Române (la Editorial de la Academia Rumana ); 2022, Selected Poems of Ioan Pintea, Shanghai Writers’ Association, 2024.

Ensayos, diarios y diálogos: El peligro de la confesión (conversaciones con Nicolae Steinhardt), publicado en la Editorial Dacia, 1993-1998; reeditado en la Editorial Humanitas en 2006 y en la Editorial Polirom en 2009; La alegría de la pregunta. Diálogo del Padre Stăniloaie con Ioan Pintea, publicado en la Editorial Aletheia, 2002; Diario discontinuo con N. Steinhardt, Editorial Paralela 45, 2007, Proximidades y confesiones, Editorial Cartea Românească, 2012.

Es autor de la Misa de canonización de Pacomio de Gledin (2006) y de la Misa de canonización de los Santos Mártires de Năsăud (2007).

Sus poemas fueron traducidos al chino, francés, inglés, italiano, alemán, húngaro.

  • An apariție: 2024
  • Număr de pagini: 212
  • Format: 14,5 x 16 cm
ISBN 978-973-37-2810-8 Categorii: ,

Autor: Pintea Ioan

Descriere

Traducere de Simona LEONTI

 

Ioan Pintea e departe de a scrie o poezie strict subordonată canonului religios, în sensul formal al „ascultării” cuvioase, ci dacă e să vorbim în termeni specifici aceasta e mai curând una a „nevoinţei”, a strădaniei smerite de perfecţionare personală şi a lumii din jur, cu recunoaşterea implicită, inerentă, a slăbiciunilor şi căderilor oricărei făpturi. /…/ Un poem antologic este, desigur, Călugăriţe pe schiuri sau seducţia gravitaţiei, unde subtila, discreta tensiune dintre regulile stricte ale ascezei monahale şi tentaţiile evadării în „lume” sunt magistral sugerate. Ceea ce promitea să devină o imagine „felliniană”, ironic contrastantă, dintre semnele vieţii claustrale mănăstireşti şi libertăţile la care invită viaţa modernă, e adus în registrul ambiguităţii tandru înţelegătoare, al unei prospeţimi a trăirii momentan descătuşate de un natural impuls uman, fără insinuarea nesupunerii şi rupturii, ci menţinând în echivoc pragul de unire/despărţire dintre două regimuri existenţiale în principiu dificil de conciliat.

Ion POP

 

Ioan Pintea /…/ un poet grav, de inspiraţie religioasă, cu înrâuriri şi inflexiuni biblice, dar şi un poet cultivat şi complex, cu un registru mai larg, care meditează la locul poetului şi poeziei în lume.

Dan CRISTEA

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Nu există un loc mai bun – Antologie poetică / No hay mejor lugar – Antología poética”

Produse similare

Toggle Sliding Bar Area

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

0
    0
    Coșul dvs.
    Coșul dvs. este golReveniți la magazin
    Continuați cumpărăturile
    Go to Top