Corăbierul norilor

Corăbierul norilor

55.00 lei

Liviu CAPŞA (n. 1954) este absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti – avocat în Baroul Bucureşti.

A debutat sub girul simultan al lui Geo Dumitrescu şi Alex Ştefănescu.

Primul volum publicat – Hipodromul cailor de mare (Ed. Calende, 1993).

A publicat 23 de cărţi de versuri, publicistică, note de călătorie, literatură pentru copii.

A obţinut de două ori premiul Filialei Piteşti a Uniunii Scriitorilor, pentru volumele Sinucidere cu crini (2002) şi Raiul ascuns (2010), premiul Filialei Bucureşti – Poezie, pentru volumul Zona de indulgenţă (2023) şi premiul pentru poezie al Festivalului de literatură „Serile de la Brădiceni” (2022).

În 2019 a fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor din România – Secţiunea literatură pentru copii şi tineret, pentru volumul Animale – fantezii adunate-n poezii.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1997, iar din anul 2023, membru în Consiliul U.S.R.

  • An apariție: 2025
  • Format: 16,5 cm x 18.5 cm
  • Număr de pagini: 304
ISBN 978-973-37-2893-1 Categorii: ,

Autor: Capşa Liviu

Descriere

Poezia lui Liviu Capşa oferă tabloul vivant şi deconcertant al unui univers în destrămare, al unei apocalipse minore cu insignifianţe provinciale, cu modestii cariate, cu măreţii caricaturale, cu o societate pestriţă, guralivă şi agitată care-şi scarpină voluptuos neantul, o societate de muşterii şi antreprenori care au devenit propriile măşti precum în tablourile carnavaleşti ale lui James Ensor. Poezia sa este deschisă către social cu o ironie penetrantă, actualitatea este ridicată la o putere de reflecţie cu ricoşeuri sarcastice, însă, în toată această mare trăncăneală există şi luminişuri, zone cu contururi delicate şi texturi fragile, umbre ale unei inocenţe pierdute sau refugiate în gesturi mărunte, în amintiri. Aici se află rostul unei soteriologii de buzunar, minoră şi ea, inefabilă ca tot ceea ce nu poate fi numit, ci doar presimţit.

Angelo MITCHIEVICI

 

un pumn de cireşe

un pumn de cireşe
într-o cască

un tanc ţinând de coarne
un plug

un general ridicat
la grad de bunic

o explozie de urale
în groapa unui stadion

o sirenă anunţând
începutul unui nou anotimp

un raid de berze
sosind din ţările calde

un câmp pe care
fac instrucţie macii

aşa ar arăta lumea noastră
dacă n-ar fi altfel

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Corăbierul norilor”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top