Pe tărâmurile desfătătoare ale artelor frumoase

Pe tărâmurile desfătătoare ale artelor frumoase

48.00 lei

Grigore ILISEI, scriitor, jurnalist, critic de artă. Născut la 20 noiembrie 1943, în satul Văleni, comuna Mălini, fostul judeţ Baia (în prezent Suceava).
Absolvent al Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni (1961) şi al Facultăţii de Filologie (Secţia română) a Universităţii „Al.I. Cuza”(1966). S-a aflat în fruntea echipei care a redeschis Radio Iaşi în 22 decembrie 1989, devenind directorul instituţiei. În 2 noiembrie 1991 a fondat TVR Iaşi. Între 1983-1989 a fost redactor de rubrică la revista „Convorbiri literare”, iar în anii 2004, 2005 ataşatul cultural al României în Tunisia.
A debutat editorial, la Junimea, în 1972, cu volumul Năvod pentru scrumbii albastre. A publicat şase romane, din care trei alcătuiesc trilogia Palimpseste regăsite, 2018. Romanul Ceasul oprit, 1980, a primit Premiul de Proză al Asociaţiei Scriitorilor Iaşi, iar Pasaj de raţe sălbatice, din trilogia amintită, pe cel al revistei „Ateneu”(1996). Două dintre cele peste 30 de cărţi de publicistică au fost încununate cu premii, Fălticeni mon amour, scrisă în colaborare cu Paul Miron, a primit Premiul Salonului Naţional de Carte de la Iaşi (1996), iar De la apa Iordanului la fiordurile norvegiene, pe cel al Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor(1998). A semnat 10 albume consacrate unor artişti plastici reprezentativi precum Călin Alupi, Victor Mihăilescu, şi o carte de comentarii despre artă, În grădina jocului cu iluziile (2013), cu o prefaţă de Dan Hăulică. Parte din colecţia sa de artă a devenit publică, fiind donată spre expunere Mănăstirii Frumoasa din Iaşi.
Membru, din 1975, al Uniunii Scriitorilor, a condus între 2001 şi 2004 Filiala din Iaşi. Este decorat cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-A (1979), Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Cavaler (2002), Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Ofiţer (2019), Crucea Patriarhală (2003), Crucea Moldavă (2018). Cetăţean de Onoare al mai multor localităţi, între care Iaşi şi Fălticeni.

  • An apariție: 2023
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 356
ISBN 978-973-37-2691-3 Categorie:

Autor: Ilisei Grigore

Descriere

Am primit minunata carte ca o ofrandă de Sfintele sărbători! Am petrecut aproape toată noaptea în Grădinile jocului cu iluziile și a fost o experiență în confruntarea cu timpul și amintirile mai mult decât poate simți un om pătimaș ca mine. Prin urmare, fac parte din această „grădină”, ce vis frumos împlinit! M-ați recuperat de prin „străină-tățuri” și m-ați adus împreună cu concetățenii mei în grădina ocrotitoare, înfloritoare, onorant alături de foști profesori, foști colegi etc. Ce mare a fost lucrarea Dumneavoastră cu mine și pentru mine! Întreaga viață m-am simțit „înstrăinată” și în același timp responsabilă de menirea ce-o aveam față de toată lumea… și cum ai putea-o cuprinde?… cu mesajele tale artistice, cu gândirea, cu simțămintele, cu ideile, cu sacrificiile tale… Acum sunt mulțumită și fericită că întoarcerea mea la obârșie prin cartea Dumneavoastră a calmat rănile sufletești…
Domnul Iftimie Bârleanu, domnul Ion Buzdugan, domnul Nicolae Matyus mi-au fost profesori la Liceul de Artă din Iași și am minunate amintiri cu Domniile lor. Cu Neculai Păduraru, Ioan Gânju, Liviu Suhar am fost colegă de liceu, iar cu Liviu Suhar și Valeriu Gonceariuc am fost colegă de facultate (Cluj). Cu Ilie Boca, Ion Sălișteanu, Marcel Chirnoagă, Ion Truică, Cela Neamțu am avut întâlniri frumoase în tabere, ateliere sau expoziții.
La Paris în 2006 (Bursa „Constantin Brâncuși”), la sediul UNESCO, cu ocazia expoziției domnului Viorel Mărgineanu, l-am cunoscut personal pe domnul Dan Hăulică, pe care îl admir pentru scrierile sale inedite. A prefațat adânc cartea Dumneavoastră.
Sunt atât de fericită!

Misiva electronică trimisă de artista Suzana Fântânariu după primirea cărții În grădina jocului cu iluziile, decembrie 2013

 

 

Volumul de eseuri, de interviuri şi note de călătorii, adăugate la sfârşitul tomului lui Grigore Ilisei, Pe tărâmurile desfătătoare ale artelor frumoase, este un adevărat caleidoscop sau, mai degrabă, un carusel care în loc de căluţi sau alte figurine conţine o serie de tablouri şi de portrete ale făuritorilor de frumos ce se perindă prin faţa ochilor noştri într-un ritm când mai lent, specific moldovenesc, când mai agitat, oferindu-ne nu doar un spectacol tonic, cu accente vesele, şi triste, ci şi o imagine sintetică, aflată într-o perpetuă metamorfoză, a lumii miraculoase a artelor plastice româneşti, privite atât din punct de vedere al creaţiei propriu-zise, cât şi din cel al portretelor pe care autorul le realizează făuritorilor de frumos din dulcele nostru târg, dar şi din alte colţuri ale ţării. […] Volumul lui Grigore Ilisei găzduieşte în final trei meditaţii, scrise cu o mână inspirată de scriitor, de eseist, dar şi de reporter pe marginea destinului contorsionat al lui Van Gogh, un adevărat Crist al picturii moderne, pe marginea creaţiilor lui Matisse şi Pablo Picasso. Sunt trei eseuri, trei note de călătorie, care conferă cărţii nu numai greutate, ci şi o altă perspectivă, mult mai amplă. Ele constituie, de fapt, o grilă prin care crezul şi arta artiştilor cuprinşi în această carte, prin juxtapunere, poate fi privită şi dintr-o perspectivă universală. Căci, dacă stăm să ne gândim mai bine, în fiecare dintre artiştii întâlniţi în paginile cărţii lui Grigore Ilisei sălăşluiesc fie un Van Gogh, fie un Matisse, fie un Picasso, Chagall, Dali sau alţi mari artişti. În fond, aşa cum afirma Matei Călinescu, în sufletul fiecărui artist există o multitudine de euri.
Nichita DANILOV

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Pe tărâmurile desfătătoare ale artelor frumoase”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top