Casă de Paști

Casă de Paști

36.00 lei

Născut la 23 decembrie 1970, la Buzău.

Licenţiat în litere (1994), studii aprofundate de stilistică (1995), doctor în litere (2005, îndrumător Liviu Leonte), la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi. Licenţă (2015) şi master (2017) în istoria şi teoria artei, la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” Iaşi. Profesor în învăţământul liceal, poet, prozator, critic literar şi critic de artă.

Redactor/colaborator la Editura Junimea, la revistele „Scriptor”, „Expres cultural”, „Revista română” şi la alte publicaţii culturale ieşene. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi al Clubului fotografilor Iaşi.

Debut editorial cu volumul de proză Călătorii via Roman – Adjud, Iaşi, Editura Junimea, 2004. Alte titluri: Fantasticul în proza românească actuală, Iaşi, Editura Pan Europe, 2006; Cătălin Anuţa. Monografie, Iaşi, Editura Vasiliana ʼ98, 2006; Lupul. Texte lirice, Iaşi, Editura Junimea, 2010; Arta semnificării. Observaţii şi teze, Iaşi, Editura Junimea, 2012; CFR, Iaşi, Editura Junimea, 2017; Imagini bifate, Iaşi, Editura Alfa, 2020; În oglinda lecturii. Consemnări critice, Iaşi, Editura Junimea, 2021; Piele de val, Iaşi, Editura Junimea, 2023.

  • An apariție: 2025
  • Format: 13 x 20 cm
  • Număr de pagini: 146
ISBN 978-973-37-2941-9 Categorii: ,

Autor: Răducea Ioan

Descriere

O lectură neaşteptată ne oferă Ioan Răducea, o topică inedită, o împletire de idei care cresc din una în alta, ca o ţesătură misterioasă, hermetică, un desen într-un covor special.

Cristina SCARLAT

 

Cădiri

Închiderii în altarul petrecerii,
îmbrăcat în tihna dintâi,
duhului muceniceşte plecat zimţilor secerii,
sângelui închegat însemnând mai rămâi

Casei croite apelor trecerii,
undei vechi înflorind în limpezişul de-acum,
picăturilor din prapuri de gheaţă albindu-şi mestecenii –
în negrul pădurii să-l mai păstreze nu-i cum

Pânzei umflate în vântul întrecerii,
rugăciunilor înălţate înapoi,
rănilor dospite în sânul petrecerii,
inimii clătinate de cădirile în toi.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Casă de Paști”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top