Umbre în travesty

Umbre în travesty

30.00 lei

Gheorghe VIDICAN (n. în 1953 – Cociuba Mare, jud. Bihor) a fost redactor șef adjunct al revistei „Caietele Oradiei” între anii 2007-2012.

Debutează editorial în anul 1994, cu volumul de versuri Singurătatea candelabrului, Cogito, Oradea. Între 2003 și 2024 publică peste 25 de titluri de poezie între care amintim Utopia nisipului (2003), Sărbători vulnerabile (2004), Tratatul de liniște (2006), Genunchii Tamisei (2009), Aspru sângele meu (2012), Dimineața în pumni, Ochi hăituiți de trădare (2014), Incendiul din oglindă (2015), Urma lui Ulysses (2016), Pivnița din horn (2017), Un interior glisant (2018), Înflorirea frigului (2019), Capriciile tăcerii (2021), Ieșirea din intrarea în peșteră (2023), Falsificatorii stropului de rouă (2024).

Premii (selectiv): 2003 – premiul Festivalului internațional de poezie de la Sighetul Marmației; 2014 – premiul pentru poezie al reviste „Convorbiri literare”; 2019 – Premiul Festivalului internațional de poezie de la Sighetu Marmației pentru debut în limba sârbă la Festivalul internațional de creație literară de la Uzdin, Serbia pentru volumul Sapat „Nikitine Suze”; 2021 – Premiul și Medalia „Mihai Eminescu” la Festivalul internațional de creație literară Mihai Eminescu de la Drobeta Turnu-Severin pentru volumul Capriciile tăcerii; 2022 – antologia de versuri Ca o pasăre, umbra, editurii Academiei Române; 2024 – Premiul special al juriului al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România.

  • An apariție: 2025
  • Format: 13 x 19 cm
  • Număr de pagini: 104
ISBN 978-973-37-2924-2 Categorii: ,

Autor: Vidican Gheorghe

Descriere

Metoda lui Gheorghe Vidican este de a crea, prin acumulări de sugestii, de imagini disparate, de asocieri surprinzătoare, o poezie de atmosferă, intuind, evidenţiindu-i un numitor comun. Textele, după cum ne-a obişnuit autorul, nu au o naraţiune cursivă, nu au conţinut fabulistic: ele aşteaptă revelaţia, sclipirea dicteului.

Scriitorul îşi adaptează natural universul propriu (cu background romantic) la instrumente specifice postmodernismului: o realitate lingvistică pitorească (inserarea de termeni argotici), o stilistică a fragmentarului (ritm sincopat, discurs realizat prin juxtapuneri repetate), o erupţie de cuvinte (în căutarea unui autor), desemantizarea ca protest la comunicarea comodă, o mentalitate socială a cotidianului.

Gheorghe Vidican scrie altfel decât cei mai mulţi dintre confraţii săi, având o imaginaţie lexicală şi combinatorie prodigioasă, o deosebită propensiune pentru invenţie, ambiguizare, permutare a elementelor lingvistice. Experimentală, într-un anume sens, temerară, fără îndoială, poezia sa propune o altă cale, o altă viziune de exprimare poetică.

Paul ARETZU

 

umbre în travesti

umbrele în travesti îşi ascund urmele
în nefericirea unei femei
din ea îşi bea laptele luna
umbrele în travesti au inimi
liniştea lor e plină de întâmplări
ascultă scâncetul duios al naşterii
în nisipul clepsidrei se coace timpul
nemilos i-am ucis singurătatea
pe broadway
umbrele în travesti
îşi strigă pe nume peţitorii
îi însoţeşte la primul curs de dans
îi învaţă bunele maniere
le apretează cămaşa pentru cina festivă
umbrele în travesti
îşi ghicesc în ghioc viitorul
nu vor să aibă rateuri în viaţă
îşi emailează urmele
cu zâmbetul trecătorilor
pe arca lui noe
îşi urcă vieţile anterioare
tăcerile indiscrete
adorm în funinginea felinarului
obosite umbrele în travesti
se duc la odihnă
mâine îşi vor zămisli vieţile lor viitoare

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Umbre în travesty”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top