Pledoarie, în fond

Acasa|Numele prozatorului|Pledoarie, în fond

Pledoarie, în fond

25.00 lei

Venind, firesc, după acumulări îndelungate, sublimări lucide şi decantări atente, debutul Cristinei Frumos atrage de bună seamă atenţia şi prin densitate reflexivă sau alonjă intertextuală. Prozatoarea se dovedeşte însă mai mult decât o cititoare, fie ea şi una rafinată, de cursă lungă şi gust ireproşabil. E o analistă fină a psihologiei, îndeosebi a celei feminine, pe care o prinde în ţesătura unui epic dens, articulat în jurul celor mai variate motive identitare – de la boala trupească la „impostura ca mod de viaţă”, inclusiv maritală. Dincolo de straturile de duritate variabilă ale feliei de existenţă convertite, dintru început, într-o ataşantă Pledoarie, în fond pulsează, desigur, miezul aspru al unei parabole. Parabola unei singurătăţi (aproape) radicale, pe care scriitura amărui-autentică a sinelui reuşeşte totuşi, ca întotdeauna, să o salveze miraculos.

Emanuela ILIE

 

Încâlcite sunt drumurile acestei lumi, o vedem zi de zi, dar mult mai încâlcite sunt căile sufletului, care e aici, undeva în noi, credem că-l stăpânim, dar nu e deloc așa. „Numai în ascundere evenimentul sufletesc dospea în ființa ei și numai dospit îi valida realitatea,” observă naratoarea din cartea Cristinei Frumos, și peste această dospire se apleacă ochiul narativ ca să o deslușească, pentru a extrage sufletul din spaimă, ură, rușine, din plânsul ce izbucnește din când în când, ca apa unui râu înghețat. Se încearcă vindecarea despărțirii de sine și perceperea vagă a unei primeniri. Analitică și reflexivă, insistând atent asupra detaliului, „neliniștită și iritată”, prozatoarea înaintează cu acuratețe într-un univers ce își caută sensul, urmărind să salveze adevărul – care adevăr? – din capcanele erorii.

Olimpiu NUȘFELEAN

SKU: 978-973-37-2240-3 Categorie:

Autor: Cristina Frumos

Descriere

Venind, firesc, după acumulări îndelungate, sublimări lucide şi decantări atente, debutul Cristinei Frumos atrage de bună seamă atenţia şi prin densitate reflexivă sau alonjă intertextuală. Prozatoarea se dovedeşte însă mai mult decât o cititoare, fie ea şi una rafinată, de cursă lungă şi gust ireproşabil. E o analistă fină a psihologiei, îndeosebi a celei feminine, pe care o prinde în ţesătura unui epic dens, articulat în jurul celor mai variate motive identitare – de la boala trupească la „impostura ca mod de viaţă”, inclusiv maritală. Dincolo de straturile de duritate variabilă ale feliei de existenţă convertite, dintru început, într-o ataşantă Pledoarie, în fond pulsează, desigur, miezul aspru al unei parabole. Parabola unei singurătăţi (aproape) radicale, pe care scriitura amărui-autentică a sinelui reuşeşte totuşi, ca întotdeauna, să o salveze miraculos.

Emanuela ILIE

 

Încâlcite sunt drumurile acestei lumi, o vedem zi de zi, dar mult mai încâlcite sunt căile sufletului, care e aici, undeva în noi, credem că-l stăpânim, dar nu e deloc așa. „Numai în ascundere evenimentul sufletesc dospea în ființa ei și numai dospit îi valida realitatea,” observă naratoarea din cartea Cristinei Frumos, și peste această dospire se apleacă ochiul narativ ca să o deslușească, pentru a extrage sufletul din spaimă, ură, rușine, din plânsul ce izbucnește din când în când, ca apa unui râu înghețat. Se încearcă vindecarea despărțirii de sine și perceperea vagă a unei primeniri. Analitică și reflexivă, insistând atent asupra detaliului, „neliniștită și iritată”, prozatoarea înaintează cu acuratețe într-un univers ce își caută sensul, urmărind să salveze adevărul – care adevăr? – din capcanele erorii.

Olimpiu NUȘFELEAN

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Pledoarie, în fond”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia „Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top