Legendele Rarăului

Legendele Rarăului

40.00 lei

George BODEA (1943–2018), poet, prozator, cronicar literar.

Născut la Moldovița (jud. Suceava), urmează cursurile școlii primare din Pojorâta, apoi ale Liceului „Dragoș Vodă” din Câmpulung Moldovenesc. Absolvă cu brio Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, apoi își va petrece întreaga carieră de profesor de limba și literatura română în Câmpulung Moldovenesc. În același oraș coordonează ca redactor-șef, la începutul anilor ’90, activitatea revistei Miorița, iar între anii 1974 și 2008 este președintele Cenaclului Literar „Țara de Sus”.

Ca scriitor, debutează la doar 16 ani în ziarul sucevean Zori noi, iar în volum, în 1970, în Antologia debutanților (Editura Junimea, Iași). De-a lungul timpului publică studii, articole, proză și versuri în reviste precum Bucovina literară, Convorbiri literare, Crai nou, Minerva, Cronica, Tribuna, Scriptum, Sinteze literare, Hyperion și altele.

Dintre cărțile publicate: Legendele Rarăului, Junimea, Iași, 1981 (ed. a II-a, revăzută și adăugită, Societatea Culturală „Al. Bogza”, Câmpulung Moldovenesc, 1999); Pământ de Bucovina, Junimea, Iași, 1985; Ora locală, Biblioteca Miorița, Câmpulung Moldovenesc, 1995; Secante prin cercuri concentrice: studii și articole, Biblioteca Miorița, Câmpulung Moldovenesc, 2008; Secante prin cercuri excentrice: eseuri, Biblioteca Miorița, Câmpulung Moldovenesc, 2011; Intalii, Biblioteca Miorița, Câmpulung Moldovenesc, 2013; Secante prin cercuri așijderea, editor Ion Filipciuc, Biblioteca Miorița, Câmpulung Moldovenesc, 2019.

  • An apariție: 2025
  • Format: 15,5 x 21,5 cm
  • Număr de pagini: 128
ISBN 978-973-37-2944-0 Categorii: ,

Autor: Bodea George

Descriere

George Bodea, fără să afişeze aerele superioare ale unor doctcultişti contemporani, rătăceşte, aproape cu umilinţă mistică, printre răzlogii unor întrebări, îngenunchind, cu neostenită, mult repetată evlavie, în faţa sfintelor scripturi româneşti (Dimitrie Cantemir, Lucian Blaga, Constantin Noica, Emil Cioran etc.), pentru a fixa şi repere, şi contururi. Iar rătăcirea aceasta pelerinică a prins durată, a devenit carte, întreg, operă, o operă creată fără premeditare, adică în modul cel natural, cel al nevoii de a atenţiona asupra curgerii clipelor.

Ion DRĂGUŞANUL

 

L-am admirat şi l-am preţuit, văzând în el un intelectual de anvergură şi, în acelaşi timp, de o impresionantă modestie. Textele sale (versuri, proză ori critică literară) sunt ale unui intelectual rafinat aflat mereu în căutarea unei expresii care să-1 reprezinte şi să-i retină atenţia cititorului. Se remarcă în textele lui G. Bodea nu numai o judecată echilibrată, ci şi o concizie a exprimării de o remarcabilă eleganţă. A înghiţit rafturi întregi de cărţi şi a scris, ca un bu­covinean ce se respectă, cumpănit, cu slovă bine gândită, mereu sine ira et studio.

Ioan ŢICALO

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Legendele Rarăului”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top