Legende şi istorioare orientale

Legende şi istorioare orientale

36.00 lei

După moartea lui Ioan, regele Ungariei ocupate de germani, Suleiman Magnificul a fost rugat să elibereze Buda din mâinile germanilor. Tânărul rege a venit, împreună cu nobilimea Ungariei,
în tabără pentru a-l ruga. Sultanul a poruncit îndată să se pregătească o masă strălucită.
L-a lăsat pe Vizir să-i invite pe nobilii unguri, iar fiul său Selim trebuia să-l invite pe tânărul rege la masă. Sultanul i-a spus fiului său: „Să-ţi aduci mereu aminte, fiule, că eu sunt tatăl tău natural, iar acestuia îi sunt tată spiritual. După moartea mea, să-l iubeşti ca pe fratele tău, să ai grijă de el şi de regatul său”. După masă, Vizirul i-a spus Sultanului: „Iată, atotputernice împărate, acum ai ocazia de a-ţi supune toată Ungaria cu o singură lovitură de sabie”. Sultanul s-a mâniat foarte de cuvintele Vizirului, cel puţin s-a prefăcut foarte mânios, şi zise: „Imperiul Otoman nu are nevoie să se lărgească nici prin trădare, nici prin fraudă, nici prin perfidie, cu atât mai puţin prin uciderea nedreaptă a acestor nobili, care vin să ceară protecţia noastră, ci doar prin arme şi luptă deschisă.
Negreşit, Ungaria va veni odată sub dominaţia otomană.
O probă pentru asta este chiar ce se întâmplă astăzi sub ochii noştri”. Prin natura lor, turcii sunt meşteri la vorbe frumoase.

Dimitrie CANTEMIR, Istoria Imperiului Otoman

  • An apariţie:: 2022
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 254
ISBN 978-973-37-2570-1 Categorii: ,

Autor: Cantemir Dimitrie

Descriere

După moartea lui Ioan, regele Ungariei ocupate de germani, Suleiman Magnificul a fost rugat să elibereze Buda din mâinile germanilor. Tânărul rege a venit, împreună cu nobilimea Ungariei,
în tabără pentru a-l ruga. Sultanul a poruncit îndată să se pregătească o masă strălucită.
L-a lăsat pe Vizir să-i invite pe nobilii unguri, iar fiul său Selim trebuia să-l invite pe tânărul rege la masă. Sultanul i-a spus fiului său: „Să-ţi aduci mereu aminte, fiule, că eu sunt tatăl tău natural, iar acestuia îi sunt tată spiritual. După moartea mea, să-l iubeşti ca pe fratele tău, să ai grijă de el şi de regatul său”. După masă, Vizirul i-a spus Sultanului: „Iată, atotputernice împărate, acum ai ocazia de a-ţi supune toată Ungaria cu o singură lovitură de sabie”. Sultanul s-a mâniat foarte de cuvintele Vizirului, cel puţin s-a prefăcut foarte mânios, şi zise: „Imperiul Otoman nu are nevoie să se lărgească nici prin trădare, nici prin fraudă, nici prin perfidie, cu atât mai puţin prin uciderea nedreaptă a acestor nobili, care vin să ceară protecţia noastră, ci doar prin arme şi luptă deschisă.
Negreşit, Ungaria va veni odată sub dominaţia otomană.
O probă pentru asta este chiar ce se întâmplă astăzi sub ochii noştri”. Prin natura lor, turcii sunt meşteri la vorbe frumoase.

Dimitrie CANTEMIR, Istoria Imperiului Otoman

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Legende şi istorioare orientale”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top