Mărturisirea şi alte povestiri

30.00 lei

Sfinția sa scoase pumnalul din teacă și tăie bucăți mici din pară, pe care le savură în tihnă. Apoi ochii îi căzură pe lama acestuia și avu o tresărire. „Doamne, Dumnezeule! Ce‑i viața!? Și ce‑i moartea pe care ea o aduce!?”, încleștă el buzele, uitându‑se la forma și culoarea armei ucigașe, și‑n minte îi veniră trupurile rivalilor prin vintrele cărora alunecase, adu­cându‑le tăcerea veșniciei. Acum lama aceasta despică liniștit carnea fragedă a perei zemoase din care el se delectează. De altfel, și stârvurile dușmanilor îi produceau o anume delectare, o bucurie lăuntrică ce ascundea pervers gravitatea criminală a faptei. Un fluture curios îi dădu de câteva ori târcoale apoi, spre mirarea sanctității sale, se așeză inocent chiar în vârful pumnalului, frecându‑și elegant piciorușele și mișcân­du‑și antenele în ritmul melodiei. Dar, minut nefast, pontiful avu o viziune pe cât de stranie pe atât de pro­fetică; nectarul, supt hulpav de un fluture carnivor, deveni sânge și vârful pumnalului se înroși, în timp ce oțelul sclipitor prinse culoarea întunecată a morții. Cutremurat, aruncă arma în iarba grasă, speriind insecta care se depărtă în spasmele unui zbor dezorientat și incoerent.
  • An apariţie:: 2019
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 160
SKU: 978 973 37 2277-9 Categorii: ,

Autor: Cristian George Brebenel

Descriere

Sfinția sa scoase pumnalul din teacă și tăie bucăți mici din pară, pe care le savură în tihnă. Apoi ochii îi căzură pe lama acestuia și avu o tresărire. „Doamne, Dumnezeule! Ce‑i viața!? Și ce‑i moartea pe care ea o aduce!?”, încleștă el buzele, uitându‑se la forma și culoarea armei ucigașe, și‑n minte îi veniră trupurile rivalilor prin vintrele cărora alunecase, adu­cându‑le tăcerea veșniciei. Acum lama aceasta despică liniștit carnea fragedă a perei zemoase din care el se delectează. De altfel, și stârvurile dușmanilor îi produceau o anume delectare, o bucurie lăuntrică ce ascundea pervers gravitatea criminală a faptei. Un fluture curios îi dădu de câteva ori târcoale apoi, spre mirarea sanctității sale, se așeză inocent chiar în vârful pumnalului, frecându‑și elegant piciorușele și mișcân­du‑și antenele în ritmul melodiei. Dar, minut nefast, pontiful avu o viziune pe cât de stranie pe atât de pro­fetică; nectarul, supt hulpav de un fluture carnivor, deveni sânge și vârful pumnalului se înroși, în timp ce oțelul sclipitor prinse culoarea întunecată a morții. Cutremurat, aruncă arma în iarba grasă, speriind insecta care se depărtă în spasmele unui zbor dezorientat și incoerent.

Recenzii

  1. admin

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia „Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top