Noi, particula și lumea

Noi, particula și lumea

33.00 lei

În faimoasa lui povestire filosofică despre Sfatul Păsărilor, poetul persan din secolul al XII lea, Attar, ne descrie îndelungata călătorie a păsărilor în căutarea adevăratului lor rege, Simorgul.

  • AN APARIŢIE:: 2007
  • FORMAT:: 11x20 cm
  • NUMĂR DE PAGINI:: 420
SKU: 978-973-37-1224-4 Categorii: ,

Autor: Basarab Nicolescu

Descriere

În faimoasa lui povestire filosofică despre Sfatul Păsărilor, poetul persan din secolul al XII lea, Attar, ne descrie îndelungata călătorie a păsărilor în căutarea adevăratului lor rege, Simorgul. Păsările străbat şapte văi, pline de primejdii şi de minunăţii. A şaptea vale este cea a uimirii. Acolo este şi zi, şi noapte în acelaşi timp, vedem şi nu vedem deopotrivă, existăm şi nu existăm, lucrurile sunt concomitent goale şi pline. Dacă se agaţă cu orice preţ de obiceiurile sale, de ceea ce ştie el, călătorul cade pradă descurajării şi disperării – lumea i se pare absurdă, incoerentă, smintită. Dar, dacă acceptă să se deschidă către această lume necunoscută, noua privelişte i se înfăţişează în toată armonia şi coerenţa sa. Aceleaşi consideraţii se aplică pe deplin şi celui care încearcă să întreprindă călătoria în lumea cuantică.

Additional Information

Weight 0.5 kg

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Noi, particula și lumea”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia „Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top