Istoria de după 1989 prin experiența unui istoric

Istoria de după 1989 prin experiența unui istoric

70.00 lei

Ioan SCURTU s-a născut la 27 noiembrie 1940, în comuna Dochia, judeţul Neamţ.

Studii preuniversitare Ia Liceul „Petru Rareş” din Piatra Neamţ (1954-1957), superioare la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti (1957-1962). Doctor în istorie (1971) cu lucrarea Întemeierea şi activitatea Partidului Ţărănesc (1918-1926), publicată în 1975. Cadru didactic la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti – preparator (1962), asistent (1966), lector (1972), conferenţiar (1981), profesor (1991), conducător de doctorat (1993).

Preşedintele Comisiei Naţionale de Istorie (1990-1997), preşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice din România (1999-2011), director general al Arhivelor Statului/ Naţionale (1991-1996), director al Institutului de Istorie N. Iorga (2001-2006), consilier de stat (2001-2004), preşedinte din partea României al Comisiei Româno-Ruse privind Tezaurul depus la Moscova (2003-2012), preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (1999-2011).

Specialist în istoria modernă şi contemporană a României, autor al peste 40 de cărţi – monografii, culegeri de documente, lucrări de sinteză, manuale şcolare, precum şi al circa 300 de studii apărute în reviste din ţară şi din străinătate, publicate în română şi în limbi străine (engleză, franceză, rusă, sârbă, turcă). Coordonatorul voi. VIII al Tratatului Istoria României (1918-1940).

Premiul Academiei R.S. România (1983), Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2002), Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler (2009), „Ordinul Republicii”, conferit de preşedintele Republicii Moldova (2010).

  • An apariție: 2025
  • Format: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini: 326
ISBN 978-973-37-2955-6 Categorii: ,

Autor: Scurtu Ioan

Descriere

Suntem în faţa unei personalităţi cu o putere de muncă ieşită din comun, desfăşurată după un program întocmit cu grijă, care să-i asigure continuitatea, ritmul constant, condiţie necesară a succesului. Rar istoric care să dovedească atâta perseverenţă în cercetarea de specialitate şi valorificarea superioară prin publicare a rezultatelor, îndeplinind, totodată, cu responsabilitate, diferite funcţii, activităţi, în viaţa universitară, în foruri academice şi arhivistice, în ţară şi în străinătate… Indiferent de funcţiile importante deţinute, a rămas acelaşi profesor apropiat şi în acelaşi timp exigent faţă de studenţii, masteranzii şi doctoranzii săi.

Ion AGRIGOROAlEl

 

Suntem un stat de necesitate europeană. Răzimată pe cetatea carpatică şi veghind asupra Gurilor Dunării, străjuind aici în numele şi interesul întregii Europe din spatele ei, ba încă şi mai departe, se cheamă că România noastră trăieşte şi vorbeşte aici nu numai pentru dânsa singură. Statul nostru este deci în atenţia estului şi vestului, nordului şi sudului deopotrivă şi în tot timpul.

El deţine, cum s-a spus, o poziţiune cheie, iar atenţia aceasta a altuia pentru tine poate fi grijă şi simpatie, poate fi ocrotire, dar poate fi şi apetit sau primejdie. Un stat cu o astfel de situaţie în care te urmează în tot locul vânturile valurile, dator este cel dintâi să cunoască această situaţie, să-şi dea permanent seama de toate, bune şi rele, câte se ascund într-însa. Toţi membrii acestui stat şi în primul rând pătura lui conducătoare trebuie să-şi aibă gândul mereu aţintit la ele.

Nicolae IORGA

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Istoria de după 1989 prin experiența unui istoric”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top