Referenţi ştiinţifici

Referenţi ştiinţificiJunimea2024-06-04T16:41:35+03:00

Referenții Editurii Junimea sunt personalități ale vieții ştiințifice sau culturale recunoscute la nivel național și internațional.

Ştefan AFLOROAEI Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Codrin-Liviu CUȚITARU Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Carmen CREȚU Universitatea „Alexandru Ioan Cuza ” Iași

Bogdan CREȚU Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Alexandru CĂLINESCU Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Valerius M. CIUCĂ Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Ioan Alexandru TOFAN Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Nicu GAVRILUȚĂ Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Nicolae LEAHU Universitatea „Alecu Russo”, Bălți, R.M.

Cătălin TULIUC Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Gheorghe CLIVETI Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Călin CIOBOTARI Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, Iași

Ion POP Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca

Post Views: 28

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.