Martor la impunerea, evoluția și prăbușirea regimului socialist totalitar din România (1957-1989)

Ioan SCURTU s-a născut la 27 noiembrie 1940, în comuna Dochia, judeţul Neamţ.

Studii preuniversitare la Liceul „Petru Rareş” din Piatra Neamţ (1954-1957), superioare la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti (1957-1962). Doctor în istorie (1971) cu lucrarea Întemeierea şi activitatea Partidului Ţărănesc (1918-1926), publicată în 1975. Cadru didactic la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti – preparator (1962), asistent (1966), lector (1972), conferenţiar (1981), profesor (1991), conducător de doctorat (1993).

Preşedintele Comisiei Naţionale de Istorie (1990-1997), preşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice din România (1999-2011), director general al Arhivelor Statului/ Naţionale (1991-1996), director al Institutului de Istorie N. Iorga (2001-2006), consilier de stat (2001-2004), preşedinte din partea României al Comisiei Româno-Ruse privind Tezaurul depus la Moscova (2003-2012), preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (1999-2011).

Specialist în istoria modernă şi contemporană a României, autor al peste 40 de cărţi – monografii, culegeri de documente, lucrări de sinteză, manuale şcolare, precum şi al circa 300 de studii apărute în reviste din ţară şi din străinătate, publicate în română şi în limbi străine (engleză, franceză, rusă, sârbă, turcă). Coordonatorul vol. VIII al Tratatului Istoria României (1918-1940).

Premiul Academiei R.S. România (1983), Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2002), Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler (2009), „Ordinul Republicii”, conferit de preşedintele Republicii Moldova (2010).