Martor la impunerea, evoluția și prăbușirea regimului socialist totalitar din România (1957-1989)

Martor la impunerea, evoluția și prăbușirea regimului socialist totalitar din România (1957-1989)

48.00 lei

Ioan SCURTU s-a născut la 27 noiembrie 1940, în comuna Dochia, judeţul Neamţ.

Studii preuniversitare la Liceul „Petru Rareş” din Piatra Neamţ (1954-1957), superioare la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti (1957-1962). Doctor în istorie (1971) cu lucrarea Întemeierea şi activitatea Partidului Ţărănesc (1918-1926), publicată în 1975. Cadru didactic la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti – preparator (1962), asistent (1966), lector (1972), conferenţiar (1981), profesor (1991), conducător de doctorat (1993).

Preşedintele Comisiei Naţionale de Istorie (1990-1997), preşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice din România (1999-2011), director general al Arhivelor Statului/ Naţionale (1991-1996), director al Institutului de Istorie N. Iorga (2001-2006), consilier de stat (2001-2004), preşedinte din partea României al Comisiei Româno-Ruse privind Tezaurul depus la Moscova (2003-2012), preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (1999-2011).

Specialist în istoria modernă şi contemporană a României, autor al peste 40 de cărţi – monografii, culegeri de documente, lucrări de sinteză, manuale şcolare, precum şi al circa 300 de studii apărute în reviste din ţară şi din străinătate, publicate în română şi în limbi străine (engleză, franceză, rusă, sârbă, turcă). Coordonatorul vol. VIII al Tratatului Istoria României (1918-1940).

Premiul Academiei R.S. România (1983), Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2002), Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler (2009), „Ordinul Republicii”, conferit de preşedintele Republicii Moldova (2010).

  • An apariție: 2024
  • Format: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini: 248
ISBN 978-973-37-2747-7 Categorii: ,

Autor: Scurtu Ioan

Descriere

Mi-am pus întrebarea dacă, în perspectiva istoriei, efortul făcut de poporul român în anii 1982-1989 pentru achitarea înainte de termen a datoriei externe a meritat şi dacă privaţiunile suferite au fost justificate. Răspunsul: cu certitudine, NU! Ideea de a lăsa o ţară fără datorii a plecat de la o premisă falsă: Istoria a dovedit că fiecare generaţie are propriile sale aspiraţii, propriul mod de comportare şi de viaţă.

Ioan SCURTU

 

*

Karl Marx şi Frederich Engels au apreciat că societatea comunistă se caracterizează prin realizarea principiului: „De la fiecare după munca sa, fiecăruia după necesităţi”. O asemenea societate nu a existat şi nu va exista niciodată, rămânând – după expresia teoriei marxist-leniniste – „visul de aur al omenirii”, adică o utopie. Realităţile din România anilor 1948-1989 evidenţiază faptul că a era un singur partid şi o singură ideologie, nu s-au admis decât manifestările oficiale şi au fost reprimate acţiunile de opoziţie. Ca urmare, în România acelor ani a existat un regim socialist totalitar.

Recenzii

  1. Junimea

    Ovidiu PECICAN, Memorialistică și analiză, în revista „România literară”, nr. 42/ 2024, despre volumul Ioan SCURTU, Martor la impunerea, evoluția și prăbușirea regimului socialist totalitar din România (1957-1989), Junimea, colecția „Historia magistra vitae”, 2024.
    https://romanialiterara.com/2024/10/memorialistica-si-analiza/

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top