O sută de voci lirice. Cor în Iașul centenar

O sută de voci lirice. Cor în Iașul centenar

26.00 lei

Nichita Stănescu spunea că, într-o lume în sărăcire, în care „omul devine din ce în ce mai poluant, prin nervozitate, politică și război”, poezia e noua frontieră a sufletului uman, singurul teritoriu rămas nejefuit. Iașul poeților e acel tărâm, încă, nejefuit, unde s-au adunat, în timp, „voroavele” Mitropolitului Dosoftei, spuse/ cântate la „apa Vavilonului”, florile de tei eminesciene, Bahluiul, locașul de broaște al lui V. Alecsandri, mahalaua celestă a lui Mihai Ursachi, terfeloagele din casa primarului junimist Vasile Pogor, păzite de șobolanul Bosch al lui Lucian  Vasiliu, urechile de cârpă ale lui Nichita Danilov, vișinele Marianei Codruț, nopțile cu lună ale lui Daniel Corbu, grădinile lui Aurel Dumitrașcu, Leo Butnaru, Liviu Ioan Stoiciu, Emilian Marcu, Vasile Burlui, Liviu Apetroaie, trompeta lui Ioanid Romanescu, eternitatea lui Nicolae Turtureanu, roza lactee a lui Horia Zilieru…

Tâlhari din toată lumea, uniți-vă, la Iași, poeții vă oferă lucruri prețioase de jefuit.

 

Ioan HOLBAN

  • An apariţie:: 2018
  • Format:: 14 x 18 cm
  • Număr de pagini:: 168
ISBN 978 973 37-2136-9 Categorii: ,

Autor: Vrabie Diana

Descriere

Nichita Stănescu spunea că, într-o lume în sărăcire, în care „omul devine din ce în ce mai poluant, prin nervozitate, politică și război”, poezia e noua frontieră a sufletului uman, singurul teritoriu rămas nejefuit. Iașul poeților e acel tărâm, încă, nejefuit, unde s-au adunat, în timp, „voroavele” Mitropolitului Dosoftei, spuse/ cântate la „apa Vavilonului”, florile de tei eminesciene, Bahluiul, locașul de broaște al lui V. Alecsandri, mahalaua celestă a lui Mihai Ursachi, terfeloagele din casa primarului junimist Vasile Pogor, păzite de șobolanul Bosch al lui Lucian  Vasiliu, urechile de cârpă ale lui Nichita Danilov, vișinele Marianei Codruț, nopțile cu lună ale lui Daniel Corbu, grădinile lui Aurel Dumitrașcu, Leo Butnaru, Liviu Ioan Stoiciu, Emilian Marcu, Vasile Burlui, Liviu Apetroaie, trompeta lui Ioanid Romanescu, eternitatea lui Nicolae Turtureanu, roza lactee a lui Horia Zilieru…

Tâlhari din toată lumea, uniți-vă, la Iași, poeții vă oferă lucruri prețioase de jefuit.

 

Ioan HOLBAN

Recenzii

  1. admin

  2. admin

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top