O grădină la capătul lumii

O grădină la capătul lumii

40.00 lei

Pentru critica literară, ca şi pentru cititori, Gabrielle Roy (1909-1983), romancieră, nuvelistă, jurnalistă din Quebec, este una dintre cele mai autentice reprezentante ale literaturii canadiene, nu numai quebecheze, prin fidelitatea receptării vieţii de pe imensul spaţiu canadian, în diversitatea şi specificitatea sa şi prin arta transpunerii ei în texte de mare forţă expresivă şi valoare artistică (Bonheur d’occasion [Fericire întâmplătoare,1968], La Petite Poule d’Eau, Alexandre Chenevert, Rue Deschambault, La Montagne secrète, La Rivière sans repos etc.) Ceea ce uneşte, în diversitatea lor tematică şi de formulă scripturală, textele sale., este convingerea tonică, luminoasă, conform căreia în centrul oricărei preocupări stau omul şi relaţia dintre oameni. De aceea, spune ea cu sinceritate şi modestie, ţinta scrisului său este doar „o poveste frumoasă, simplă şi adevărată, în care să se poată recunoaşte şi odihni cât mai mulţi dintre semeni”.

Recompensată, de-a lungul carierei, cu numeroase premii, medalii, titluri de onoare, Gabrielle Roy și-a aflat consacrarea în lumea literară franceză încă din 1947, când ediția franceză (la Flammarion) a primului său roman, Bonheur d’occasion (1945) primește premiul Fémina. Bucurându-se de un egal succes în lumea anglofonă (Canada şi Statele Unite), graţie traducerilor în limba engleză şi a includerii scrierilor sale în programele şcolare, prozatoarea canadiană este printre cele mai traduse scriitoare quebecheze în limbile lumii.

 

Corina DIMITRIU-PANAITESCU este profesor emerit al Facultății de Litere din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași. Specialist în discurs poetic, poezie franceză modernă și literatură canadiană francofonă a coordonat, între 2007-2016,  Centrul de Studii canadiene din Iași. Autor a numeroase studii și volume, printre care Francis Ponge. Entre l’invention et la réflexion (2000), Le poème. Lectures analytiques (2001), Poétique(s) (2009), Poètes-poéticiens (2009), este editor și coautor al Dicționarului de francofonie canadiană (2011),  premiat în 2012 la EUROINVEST – România (Medalia de aur), iar în 2013 de Académie Internationale des Beaux-Arts din Quebec (Canada). A tradus din scriitori francezi și francofoni (ultima traducere, în 2019: romanul Nebunii din Bassan al autoarei canadiene Anne Hébert). Activitatea sa didactică și de cercetare a fost recompensată în 2015 de Asociația Central-Europeană de Studii Canadiene (CEACS) cu Certificatul de merit, iar în 2016 cu Premiul de excelență ARDUF.

  • An apariție: 2025
  • Format: 13 x 20 cm
  • Număr de pagini: 194
ISBN 978-973-37-2975-4 Categorii: ,

Autor: Roy Gabrielle

Descriere

Traducere de Corina DIMITRIU-PANAITESCU

 

Scrisă într-o limbă suplă și fără ornamente, remarcându-se printr-o mare vioiciune a povestirii și un ascuțit simț de observație și impregnată  atât de luciditate cât și de compasiune față de lume și față de orice vietate, opera aceasta este una dintre cele mai frumoase din literatura canadiană și quebecheză.

François RICARD

 

Departe de mine gândul de a le propune, celor care vor binevoi să mă citească, o interpretare a scrierilor și a personajelor mele. Aș dori mai degrabă să aflu ce gândesc ei despre ele.

Gabrielle ROY

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „O grădină la capătul lumii”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top