Argoul şcolar

Acasa|Univers didactic|Argoul şcolar

Argoul şcolar

38.00 lei

Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Petru Tomegea a fost întreaga sa viaţă profesor de Limba Română, mai întâi în comuna natală, Bogdăneşti, apoi în oraşul Suceava. Zecile de promoţii de foşti elevi îi poartă o vie recunoştinţă (floare rară azi!) pentru harul său didactic. Odată cu libertatea cuvântului instaurată după evenimentele din decembrie 1989, profesorul Petru Tomegea s-a afirmat, cu talent, în publicistica scrisă şi audio-vizuală. Nu este cel dintâi intelectual al crugului Tomegea care a încălţat pantofi. Un unchi al său, învăţătorul Vasile Tomegea din Boroaia, aparţine unei pleiade de „haretişti” ai Şcolii Normale „Vasile Lupu” din Iaşi: Simion Kirileanu (fratele cărturarului G.T. Kirileanu), învăţător pe valea Bistriţei, la Holda; Neculai Stoleru, din Baia; Gheorghe Rădăşanu, din Bogata…; Leon Mrejeru, Ia Fundaţia regală „Orfelinatul Agricol” din Zorleni; AI. Vasiliu, din Tătăruşi, etc. etc… Cu toţii au fost nu numai „luminători ai satelor”, dar şi cărturari: culegători de folclor, întemeietori de reviste şi colaboratori permanenţi ai acestora.
Am făcut acest ocol spre a arăta că pe urmele acestei splendide tradiţii a normaliştilor intelectuali şi patrioţi de început de secol XX( între care şi moşul său, a călcat şi profesorul Petru Tomegea. în fond, la Catedră, şi-a onorat cu prisosinţă datoria, dar preocupările spirituale l-au împins să facă un pas mai departe. A găsit îndemnul şi la dascălii săi de prestigiu de la Universitatea ieşeană – Vasile Arvinte, Cornel Dumitriu şi Ilie Dan.
Ion I. SOLCANU

  • An apariție: 2020
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 372
SKU: 78-973-37-2384-4 Categorie:

Autor: Petru Tomegea

Descriere

Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Petru Tomegea a fost întreaga sa viaţă profesor de Limba Română, mai întâi în comuna natală, Bogdăneşti, apoi în oraşul Suceava. Zecile de promoţii de foşti elevi îi poartă o vie recunoştinţă (floare rară azi!) pentru harul său didactic. Odată cu libertatea cuvântului instaurată după evenimentele din decembrie 1989, profesorul Petru Tomegea s-a afirmat, cu talent, în publicistica scrisă şi audio-vizuală. Nu este cel dintâi intelectual al crugului Tomegea care a încălţat pantofi. Un unchi al său, învăţătorul Vasile Tomegea din Boroaia, aparţine unei pleiade de „haretişti” ai Şcolii Normale „Vasile Lupu” din Iaşi: Simion Kirileanu (fratele cărturarului G.T. Kirileanu), învăţător pe valea Bistriţei, la Holda; Neculai Stoleru, din Baia; Gheorghe Rădăşanu, din Bogata…; Leon Mrejeru, Ia Fundaţia regală „Orfelinatul Agricol” din Zorleni; AI. Vasiliu, din Tătăruşi, etc. etc… Cu toţii au fost nu numai „luminători ai satelor”, dar şi cărturari: culegători de folclor, întemeietori de reviste şi colaboratori permanenţi ai acestora.
Am făcut acest ocol spre a arăta că pe urmele acestei splendide tradiţii a normaliştilor intelectuali şi patrioţi de început de secol XX( între care şi moşul său, a călcat şi profesorul Petru Tomegea. în fond, la Catedră, şi-a onorat cu prisosinţă datoria, dar preocupările spirituale l-au împins să facă un pas mai departe. A găsit îndemnul şi la dascălii săi de prestigiu de la Universitatea ieşeană – Vasile Arvinte, Cornel Dumitriu şi Ilie Dan.
Ion I. SOLCANU

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia „Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top