Nicolae Titulescu

Nicolae Titulescu

50.00 lei

Nicolae MAREŞ, PhD (n. 1938). Diplomat de carieră, scriitor şi publicist. A trecut prin concurs toate gradele diplomatice – de la ataşat la ministru plenipotenţiar. A debutat în presă, în 1966, la Bucureşti şi Varşovia. A fost primul director al Bibliotecii Române de la Paris şi şeful Misiunii diplomatice la Skopje. Între anii 1991-1994 a fost directorul Direcţiei Românii din Afara Graniţelor din MAE. A publicat în presa culturală românească şi străină peste 2.000 de contribuţii conţinând: studii, eseuri, traduceri din literatura polonă şi universală. A semnat peste 130 de cărţi din domeniul istoric, diplomatic, social, literar şi spiritual. Pentru volumul Sfântul Ioan Paul cel Mare, Papa Francisc i-a decernat, în 2015, ordinul Pro Eclessia et Pontifice – devenind singura persoană din spaţiul ortodox deţinătoare a acestei înalte distincţii pontificale.

  • An apariție: 2025
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 304
ISBN 978-973-37-2963-1 Categorii: ,

Autor: Mareş Nicolae

Descriere

Fostul premier Adrian Năstase a fost personalitatea providențială care, printr-un efort de solidaritate românească și internațională, a trecut grabnic, în calitate de ministru al Afacerilor Externe, la „îndeplinirea voinței testamentare a patronului diplomației românești: de a se odihni în Transilvania, la Brașov”. În demersurile sale l-a avut aproape și pe Corneliu Coposu, un caracter lucid, un luptător de neînfrânt.

Nu la voia întâmplării a fost lăsată chestiunea găsirii fondurilor financiare necesare pentru aducerea osemintelor lui Titulescu de la Cannes, sub Tâmpa, la Brașov, unde autoritățile locale au fost implicate din plin. Astfel, la 17 martie 1991, acestea au lansat un concurs național pentru ridicarea monumentului marelui patriot român. Negocieri grele au fost purtate și la Madrid, cu alți legatari testamentari, familia Antoniade.

La 16 martie 1991, sub auspiciile Academiei Române, a Ministerului Afacerilor Externe, a Academiei Diplomatice Internaționale de la Paris și a Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale a avut loc sesiunea științifică Titulescu – precursor al unității europene.

Toate aceste acțiuni de anvergură – bine sincronizate –, unele fiind trecute prin Parlamentul României, s-au finalizat la 18 februarie 1992, în anul marcării celei de a 110-a aniversări a nașterii lui Nicolae Titulescu.

 

 

Nicolae Mareș este un om de cultură, capabil să cuprindă cu competența sa problematica complexă eminesciană. Un scriitor pe care l-am admirat o viață întreagă de la distanță. Viața nu mi-a oferit ocazia decât acum, la bătrânețe, să ajung în apropierea lui. Dar am fost mereu la curent cu activitatea sa de mare anvergură, apreciată și în România, și în străinătate.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Nicolae Titulescu”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top