Cu o bufniţă pe umăr

Cu o bufniţă pe umăr

46.00 lei

Cassian Maria SPIRIDON s-a născut în Iaşi, Romania.
A fondat noua serie a revistei Timpul şi a înfiinţat Editura Timpul, pe care o conduce şi în prezent. A fondat Poezia, revistă de cultură poetică, şi a fost iniţiator, cofondator şi coordonator al Caietelor de la Durău. Din 1995 este director al revistei Convorbiri literare, Iaşi.
Organizator şi participant la mişcarea conspirativă din 14 decembrie 1989, de la Iaşi, a fost arestat de poliţia politică şi eliberat pe 22 decembrie 1989.
Este preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iaşi.
A debutat (în presa literară) în revistele Amfiteatru şi România literară.
A publicat peste 70 de volume de poezie, critică, publicistică şi eseu.
A primit Premiul Academiei Române pentru poezie, două premii ale Uniunii Scriitorilor din România pentru eseu, Premiul Uniunii Scriitorilor din Grecia pentru volumul Anul câinelui şi alte numeroase premii şi distincţii. A fost distins cu „Meritul Cultural” în grad de Comandor. Este Cetăţean de Onoare al Municipiului Iaşi.
Invitat şi participant la festivaluri naţionale şi internaţionale de poezie: Festivalul Internaţional de Poezie de la Medellin, Columbia, Bienala Internaţională de Poezie de la Liège, Belgia, Luna Culturii Româneşti de la Marsilia, Franţa, Întâlnirea Poeţilor Lumii Latine, Mexic, Festivalul Internaţional de Poezie de la Havana, Cuba, Festivalul de Poezie Li Bai – Du Fu, Tianshui, China (unde a primit Premiul Internaţional pentru Poezie), Festivalul Internaţional de Poezie de la Sète, Festivalul Internaţional de Poezia de la Varşovia, Festivalul de la Soria, Spania ş.a.
Poezia lui a fost tradusă în peste douăzeci de limbi şi publicată în volume distincte şi în diverse antologii.

  • An apariție: 2025
  • Format: 16,5 cm x 18.5 cm
  • Număr de pagini: 262
ISBN 978-973-37-2891-7 Categorii: ,

Autor: Spiridon Cassian Maria

Descriere

A-l citi pe Cassian Maria Spiridon înseamnă să te angajezi într-o călătorie cu destinaţie înspre inima Fiinţei, dincolo de circumstanţial, dar şi dincolo de iluzii compensatorii; este un mod de a descoperi una dintre expresiile autentice şi profund personale ale poeziei române de astăzi.
Ovidiu PECICAN
Tensiunea intelectuală, atât de caracteristică poeziei lui Cassian Maria Spiridon, nu reprezintă un caz. Diferit de „blestemaţii“ vremii lui Baudelaire, reacţiile meditativului ieşean prelungesc, într-o măsură, rostogolirile depresivilor existenţialişti din secolul lui Camus, dar şi teribila singurătate metafizică a unui Kafka, şi sentimentul tragic al limitei, atît de frecvent la mulţi în veacul unor Robert Musil, Osvald Spengler ori Philippe Sollers.
Constantin CIOPRAGA
Lirismul abstract, ceea ce nu este neapărat un oximoron, ţine de intelectualitatea acestei poezii, o poezie scrisă într-o vreme în care literatura română, poezie şi proză artistică, excela ca vocabular printr-o ruralitate pestriţă, dar aici nu este doar mediul urban ci o modernitate vecină cu dezvoltarea ştiinţelor, neologismele fiind mereu prezente ca într-un registru normal.
Faţă de momentul cînd îşi scria aceste prime poeme, şi prin această caracteristică a limbajului Cassian Maria Spiridon este un autor din viitor, aparţinînd secolului XXI, şi nu aceluia în care şi-a scris cartea de început.
Ion PAPUC

Cassian Maria Spiridon pare a face parte din stirpea poeţilor vizionari, al căror lirism se naşte dintr-o interioritate ultragiată şi care fac din imperativul purităţii morale un deziderat asumat cu ardoare şi patetism. Conştiinţa păcatului şi perceperea cu acuitate a lumii ca infern terifiant, asumarea condiţiei umane în toată dimensiunea ei tragică par a desemna pe Cassian Maria Spiridon ca pe un poet de mari disponibilităţi etice, cu o percepţie dramatică şi vizionară a realului.
Iulian BOLDEA

Cu atenţia unui pictor la detalii şi culori, Cassian Maria Spiridon, unul dintre cei mai originali poeţi de azi, cultivă frecvent pastelul, într-o manieră ce presupune o descriere minuţioasă şi chiar o percepţie fotografică a peisajului.
Mircea BÂRSILĂ

Întreaga creaţie poetică a lui Cassian Maria Spiridon este o erupţie, bine temperată, de vitalism şi o decantare tragică a trăirilor interioare.

Constantin CUBLEŞAN

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Cu o bufniţă pe umăr”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top