Amurguri clasice, dimineţi postmoderne

Amurguri clasice, dimineţi postmoderne

38.00 lei

Autor polivalent, poet, eseist și traducător, Arcadie Suceveanu prezintă în acest volum o galerie de portrete și profiluri literare. Adevărat „maestru-portretist” (Eugen Lungu), eseistul aduce în fața cititorului nume de autori cu structuri temperamentale distincte și cu „religii”  estetice cât se poate de diferite, analizând și comentând cu aplicație cărți de poezie, proză și eseistică, creionând profiluri, caractere și „personaje” ale vieții literare. O face firesc, cu emoție și gratitudine față de predecesorii (Paul Celan, Nichita Stănescu) și  mentorii săi iubiți  (Vasile Levițchi, George Meniuc), cu empatie și admirație față de colegii săi de pe ambele maluri ale Prutului (Nicolae Manolescu, Paul Goma, Ion Druță, Grigore Vieru, Aureliu Busuioc, Lucian Vasiliu, Leo Butnaru, Matei Vișniec, Eugen Lungu, Mircea Dinescu, Nicolae Popa, Emilian Galaicu-Păun), ori față de colegii cernăuțeni alături de care s-a format (Ilie T. Zegrea, Vasile Tărâțeanu, Ștefan Hostiuc, Simion Gociu).

Din aceste portrete se configurează  mai multe teme și probleme de cultură, aspecte ale fenomenului literar, cum ar fi integrarea scriitorilor basarabeni și nord-bucovineni în circuitul general-românesc, criteriile de alcătuire a antologiilor literare etc. De fiecare dată, acești scriitori sunt raportați la întreaga literatură română, fiecare portret urmărind împlinirea dezideratului unei depline sincronizări și fuziuni.

Scrise cu o fermitate divulgând o viziune artistică unitară, capabilă să explice unitatea și diferențele sau chiar să le exalte, aceste eseuri vor deschide noi căi de cunoaștere și de lectură a unor scriitori contemporani  din întregul areal al culturii române.

  • An apariţie: 2022
  • Format: 14,8 x 21 cm
  • Număr de pagini: 330
ISBN 978-973-37-2540-4 Categorii: ,

Autor: Suceveanu Arcadie

Descriere

Autor polivalent, poet, eseist și traducător, Arcadie Suceveanu prezintă în acest volum o galerie de portrete și profiluri literare. Adevărat „maestru-portretist” (Eugen Lungu), eseistul aduce în fața cititorului nume de autori cu structuri temperamentale distincte și cu „religii”  estetice cât se poate de diferite, analizând și comentând cu aplicație cărți de poezie, proză și eseistică, creionând profiluri, caractere și „personaje” ale vieții literare. O face firesc, cu emoție și gratitudine față de predecesorii (Paul Celan, Nichita Stănescu) și  mentorii săi iubiți  (Vasile Levițchi, George Meniuc), cu empatie și admirație față de colegii săi de pe ambele maluri ale Prutului (Nicolae Manolescu, Paul Goma, Ion Druță, Grigore Vieru, Aureliu Busuioc, Lucian Vasiliu, Leo Butnaru, Matei Vișniec, Eugen Lungu, Mircea Dinescu, Nicolae Popa, Emilian Galaicu-Păun), ori față de colegii cernăuțeni alături de care s-a format (Ilie T. Zegrea, Vasile Tărâțeanu, Ștefan Hostiuc, Simion Gociu).

Din aceste portrete se configurează  mai multe teme și probleme de cultură, aspecte ale fenomenului literar, cum ar fi integrarea scriitorilor basarabeni și nord-bucovineni în circuitul general-românesc, criteriile de alcătuire a antologiilor literare etc. De fiecare dată, acești scriitori sunt raportați la întreaga literatură română, fiecare portret urmărind împlinirea dezideratului unei depline sincronizări și fuziuni.

Scrise cu o fermitate divulgând o viziune artistică unitară, capabilă să explice unitatea și diferențele sau chiar să le exalte, aceste eseuri vor deschide noi căi de cunoaștere și de lectură a unor scriitori contemporani  din întregul areal al culturii române.

Recenzii

  1. Junimea

    Vasile FLUTUREL, Lumini benefice pentru literele românești, în revista „Expres cultural” nr. 11/ noiembrie 2023, p. 05, despre volumul Arcadie SUCEVEANU, Amurguri clasice, dimineți postmoderne, Junimea, colecția „Efigii”, 2023;
    https://exprescultural.ro/wp-content/uploads/2023/11/Expres-cultural-nr.-83.pdf

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top