Poveşti cu ochi şi cu sprâncene

Poveşti cu ochi şi cu sprâncene

44.00 lei

Ioana DIACONESCU este poetă contemporană, traducătoare, publicistă, jurnalistă media, cercetătoare de istorie recentă. Membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Licențiată în literatură universală a Universității din București. Realizator la Radio România, consilier în grad superior la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

I s-au tradus versuri în limbile franceză, germană, engleză, italiană, georgiană, poloneză, albaneză etc. Bogată activitate publicistică, emisiuni la radio și tv etc.

Volume de versuri (selectiv): Furăm trandafiri, Jumătate zeu, Taina, Poetica, Dumnealui, destinul, Poemul cu părul alb, Corp în cădere, Arcadia, Tratat de amintiri neverosimile, Nusakan, Vertigo, Țesuturi, Dezaripare. Dafur ist der Engel – Gedichte – în limba germană, Tissus – în limba franceză.

În antologii în limbi străine (selectiv): 15 Young Romanian Poets – An Anthology of verse (1976) – în limba engleză; Streiflicht – în limba germană; Eine Auswahl zeitgenoessischer rumaenischer Lyrik, antologie bilingvă româno-germană (1994); Pieta – în limba germană – Eine Auswahl rumänischer Lyrik (2018).

De câteva ori laureată a Premiului Cartea Anului, Premiul pentru Poezie al revistei „Convorbiri Literare”, Premiul Perpessicius pentru ediție critică, Premiul Șerban Cioculescu al Muzeului Național al Literaturii Române, Premiile Uniunii Scriitorilor Filiala Iași – 2017 și 2018, Premiul Opera Omnia – 2022.

  • An apariție: 2025
  • Format: 20 x 20 cm
  • Număr de pagini: 114
ISBN 978-973-37-2971-6 Categorii: ,

Autor: Diaconescu Ioana

Descriere

Un volum de o excepțională calitate din toate punctele de vedere oferă Ioana Diaconescu tinerilor cititori. […]. Mai degrabă aș spune că nu e o carte pentru copii, pentru că niște lectori aflați la primul contact cu literatura nu au… maturitatea necesară ca să aprecieze întregul rafinament al mijloacelor de expresie scoase la luptă de poetă. La fel, nici nu aș încadra textul la categoria „proză” pentru că este – deși conține întâmplări, unele palpitante – o veritabilă explozie de mijloace din zona liricii: comparații meșteșugite, metafore percutante, epitete surprinzătoare. Este prea mult pentru proză și în același timp prea puțin în sensul că volumul se termină prea repede. Este ca un număr de acrobație în timpul căruia spectatorii pot să-și țină respirația.

Cum nu se dă dus ursul din vizuina lui, așa zâna poveștilor Ioana Diaconescu nu se dă dusă de la Editura Junimea, nici publicul ei de lângă textele sale incomparabile.

O carte memorabilă.

Horia GÂRBEA

 

Poveștile? Sunt atât de frumoase! Adevărate, așa cum a fost viața noastră aici, împreună. Și cât va mai fi. De adevărate ce sunt, par a fi cu ochi și cu sprâncene. Da, draga bunicii, astea sunt povești cu ochi și cu sprâncene. Să le scoți la lumină, într-o carte, atunci când vei fi mare…

Cobora înserarea, încă aurie, peste grădină. Începuse să se simtă parfumul florilor de Regina Nopții care își deschideau, încetișor, cupele. Albuș se pregătea de culcuș, în căsuța lui. Era și Angorel pe acolo. Se putea fără el? Orlando și Rosalinda își luară zborul pe un fir de rază, un buburuz și o buburuză cu aripile desfăcute în același timp.

„Or să se mai întoarcă?”, se întristă Eliza. Ca și cum ar fi auzit, cele două gâze făcură o voltă și se întoarseră în grădina fermecată a bunicilor. Își căutară un loc printre petalele unei dalii înalte, apoi adormiră într-o clipă, osteniți de atâtea emoții într-o singură zi.

Autoarea

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Poveşti cu ochi şi cu sprâncene”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top