MULȚUMESC!

MULȚUMESC!

56.00 lei

Constantin CHIRIAC (n. 3 octombrie 1957, Prisăcani, Regiunea Iași, România) este un actor român de teatru și film.

A absolvit Liceul „Costache Negruzzi” din Iași și mai apoi UNATC ca șef de promoție în 1980. A ales să ajungă la Sibiu după facultate gândindu-se că este ceva provizoriu, ca mai apoi să rămână în Sibiu.

Doctor în actorie, are o specializare în management cultural în Marea Britanie și în Statele Unite.

În 1993 a fondat Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu care se ține anual pe durata a 10 zile, cu peste 3300 de artiști invitați, din peste 70 de țări, peste 570 de evenimente, cu peste 70000 de spectatori pe zi, iar jumate dintre spectatori sunt din afara României, cu peste 600 de voluntari si alți 200 de membri în stafful organizațional.

Din 2000 conduce în calitate de director general Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu.

Premii: Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler, Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare, din partea statului francez. În 2019 Guvernul Japoniei i-a acordat ”Ordinul Soarelui Răsare” pentru contribuția adusă la promovarea culturii nipone în România.

  • An apariție: 2025
  • Format: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini: 178
ISBN 978-973-37-2910-5 Categorii: ,

Autor: Chiriac Constantin

Descriere

Ilustrații de Dragoș PĂTRAȘCU

 

Mulțumesc!

Am gândit că este important, împreună cu Echipa Festivalului, să aducem acum, în această perioadă plină de ură, de disensiuni, de rupturi și de certuri, inclusiv în familie și între prieteni; dimensiunea a ceea ce înseamnă cu adevărat „Mulțumesc!”. Un „Mulțumesc!” pe care ar trebui să-l spunem soarelui, lunii, apelor, fructelor, hranei celei de toate zilele, trupului și sufletului nostru, oamenilor dragi, inclusiv celor care nu ne fac bine, dar pe care îi putem îmblânzi cu acest magic cuvânt. Și, nu în ultimul rând, să aducem un mare „Mulțumesc!”, în care lacrima și zâmbetul se contopesc; Publicului Mare, sutelor de mii de spectatori care vin anual la Sibiu.

Să spunem „Mulțumesc!” lui Dumnezeu, prietenilor, părinților, copiilor, tuturor, că suntem în viață, că putem zâmbi, că putem iubi, că putem dărui; să mulțumim tuturor celor care ne ajută să facem acest festival, tuturor celor care vin să ne aducă miracolul, artiștilor din atâtea colțuri ale lumii și celor care își trimit copiii să concureze pentru un loc în Programul de Voluntariat. Mulțumim, de asemenea, tuturor celor care doresc să facă parte din această uriașă și spectaculoasă familie care vrea binele și frumosul pe pământ.

Constantin CHIRIAC

 

Constantin Chiriac e un om al sinergiilor. Refractar la frontiere și suscita dialoguri, animă proiecte, invită la comunicarea interculturală și internațională. El extinde teritoriile. În teatrul pe care îl conduce, în festivalul pe care l-a creat, în universitatea în care s-a implicat, el cultivă schimburile, produce energii prin asocieri neprevăzute, derutează ordinea instituită! Și astfel face din «sinergie» principiul său de lucru. În spiritul lui Peter Brook, el nu se limitează la puritatea unui domeniu, a unei singure opțiuni.

Chiriac poartă cu sine un tezaur poetic din care extrage texte rare, versuri unice, el e un actor ce și-a făcut din poezie un aliat. De câte ori nu m-a consolat cu un poem de Esenin sau un sonet de Shakespeare! Și acum, din nou, îi mulțumesc. În numele meu și al celor mulți în care a facut sa răsune vorbele poeților.

Chiriac cultivă prietenia ca valoare centrală într-o lume unde, deseori, ea lipsește, într-o comunitate teatrală unde e profund necesară. Dar totodată respectă convingerea lui Aristotel: «cine are mulți prieteni, nu are prieteni». El practică exigența prieteniei ca morală, dar, totodată, adoptă intransigența față de trădare, de lașitate, de murdărire a acestei virtuți cardinale.

Neacceptarea imposibilului îi este legea și asta îi dă un impuls neobosit.

George BANU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „MULȚUMESC!”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top