MIHAI EMINESCU. Studii și eseuri literare

MIHAI EMINESCU. Studii și eseuri literare

56.00 lei

Anca SÎRGHIE, născută la 9 februarie 194 în Braşov, România, este critic şi istoric literar, eseist, memorialist, publicist, teatrolog şi biblioteconomist.

Absolventă în 1967 a specialității Limba şi Literatura Română la Facultatea de Filologie din Cluj, unde în 1981 a susținut teza de doctorat cu tema „Radu Stanca – studiu monografic”.

Volume publicate (selectiv): Radu Stanca – Ipostazele omului de teatru, Casa de Presă şi Editura Tribuna, Sibiu 1996; Memorandistul Nicolae Cristea şi epoca sa. Culegere de studii, Casa de Presă şi Editura Tribuna, Sibiu 1996; Întâlnire pe calea undelor. Interviuri radiofonice despre scriitori români. 2002-2008, vol. I, 2008, vol. II, 2018, Editura Technomedia, Sibiu; Literatura pentru copii în contextul beletristicii româneşti, Sibiu, Editura Alma Mater, 2008; Lucian Blaga şi ultima lui muză, Editura Technomedia, Sibiu, 2015 – Premiul „Octavian Goga” al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu; Radu Stanca. Evocări şi interpretări în evantai, Editura Technomedia, Sibiu, 2016; America visului românesc, vol. I, 2017, vol. II, 2018, Editura D*A*S, Sibiu; Fascinația adevărului. Dialoguri româno-americane (2023) și The fascination of art. Romanian-American Dialogues (2025).

Activează în colectivele redacționale ale revistelor Ardealul literar, Deva, şi Caligraf, Tr. Severin; Destine literare, Montreal, Canada; Origini, U.S.A. Este director onorific la „Miorița USA” din Sacramento, California.

  • An apariție: 2025
  • Format: 13 x 21 cm
  • Număr de pagini: 372
ISBN 978-973-37-2984-6 Categorii: ,

Autor: Sîrghie Anca

Descriere

Experiențele și izbânzile cercetării din acest volum aduc un evident spor cognitiv în aprofundarea biografiei intelectuale și a scrierilor eminesciene. Cu „busola axiologică” pe masă, alături de vraful de documente, monograful resemnifică sau adaugă evenimente sau secvențe controversate ori necunoscute din formarea creatorului și îngroașă totodată elemente consistente ale scenariului publicistic al primului nostru gazetar profesionist. Augmentează apoi productiv constituirea eminescianismului, motivele creștine, imaginea Bisericii și a monarhiei din comentariile lui Eminescu, unele din temele liricii acestuia, ca și atașamentul național fără rest al poetului și ziaristului.

Întregindu-și demersul cu judecăți despre destinul dramatic al lui Eminescu, Nicolae Cristea și Zamfir Ralli-Arbore, dar și cu afinitățile selective dintre poet, Blaga și Radu Stanca, Anca Sîrghie dovedește inconturnabil că la Eminescu nu se rămâne, ci se ajunge.

Ion DUR

 

Gândită de mult timp, cartea aceasta nu este sinteza cercetării noastre din anii senectuții, în care mă aflu acum, ci este o panoramare a tuturor vârstelor apropierii de viața și opera lui Mihai Eminescu. Am depășit o jumătate de veac de activitate didactică în licee prestigioase din Sibiu, unde timp de 18 ani am predat literatura română și cea universală elevilor Colegiului Național „Gh. Lazăr”, și în București, unde am activat la Colegiul Național „Sfântu Sava”. Apoi, alți 20 de ani am predat la facultăți de profil umanist la Sibiu și la Târgu Mureș.

În tot acest timp, atrasă de polifonia sa poetică, Eminescu mi-a fost un reper luminos și o temă de cercetare științifică, valorificată în studii publicate în presă și în conferințe prezentate în țară și în străinătate.

Anca SÎRGHIE

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „MIHAI EMINESCU. Studii și eseuri literare”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top