La marginea cerului

La marginea cerului

36.00 lei

Liviu CAPŞA (n. 1954) este absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti – avocat în Baroul Bucureşti.
A debutat sub girul simultan al lui Geo Dumitrescu şi Alex Ştefănescu.
Primul volum publicat – Hipodromul cailor de mare (Ed. Calende, 1993).
A publicat 23 de cărţi de versuri, publicistică, note de călătorie, literatură pentru copii.
A obţinut de două ori premiul Filialei Piteşti a Uniunii Scriitorilor, pentru volumele Sinucidere cu crini (2002) şi Raiul ascuns (2010), premiul Filialei Bucureşti – Poezie, pentru volumul Zona de indulgenţă (2023) şi premiul pentru poezie al Festivalului de literatură „Serile de la Brădiceni” (2022).
În 2019 a fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor din România – Secţiunea literatură pentru copii şi tineret, pentru volumul Animale – fantezii adunate-n poezii.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1997, iar din anul 2023, membru în Consiliul U.S.R.

  • An apariție: 2024
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 112
ISBN 978-973-37-2749-1 Categorii: ,

Autor: Capşa Liviu

Descriere

Liviu Capşa propune o geografie „negativă” a provinciei, în general, şi a celei sudice, în special. Este, în inventarul ei lipsit de iluzii şi ironic ritmat prin „victoria cotidiană”, una din cele mai crâncene şi memorabile viziuni, la scară lirică, ale timpului pe care îl trăim.
Dan CRISTEA
Liviu Capşa ne oferă ceea ce s-ar putea numi o poezie conţinută în real. Un echilibru al eului îi îngăduie a-l aprecia obiectiv, înregistrând un dramatism al lumii mai curând decât habitualul dramatism personal.
Gheorghe GRIGURCU
Liviu Capşa ştie ce se întâmplă cu el şi cu cei din jur în actualul moment istoric, ştie de ce scrie şi cum scrie, ştie de ce nu mai contează în prezent poezia şi cât de mult totuşi contează ea, acum şi în vecii vecilor.
Alex ŞTEFĂNESCU

undeva, mai la margine

aici mai la margine
în partea asta de lume
unde veşnic se coace aşteptarea
unde se ridică praful
şi înfloreşte băltoaca

aici unde orice avânt
cade-n văgăunile neputinţei
şi cocleala amânărilor
e ridicată la rang de destin

……………………………………….
aici unde întrebările lumii
abia de ne ating epiderma
şi unde orice izbândă
se-ncurcă-n hăţişul ezitărilor

ei bine aici
pe undeva mai la margine
încrezători vom bate doi pari
să ne agăţăm şi noi în sfârşit
hamacul binemeritatei sieste

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „La marginea cerului”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top