Cuaternitate. Patru nuvele din Carpați

Cuaternitate. Patru nuvele din Carpați

40.00 lei

Maria RÎBAKOVA/ RYBAKOVA s-a născut la Moscova, în Uniunea Sovietică. A studiat Filologia clasică la Moscova, apoi la Berlin, obținând apoi o bursă de studii doctorale în SUA. Primul său roman, Anna Grom and Her Ghost (Anna Grom și fantoma ei), a fost publicat când avea doar 24 de ani. Maria Rîbakova este autoarea mai multor romane și povestiri, precum și a unui roman în versuri, Gnedich / Gnedici despre un traducător din secolul al XIX-lea al Iliadei. Romanul în versuri a fost premiat la categoriile poezie și proză, fiind descris drept „emoționant de cuceritor” de Andrew Kahn de la Times Literary Supplement și ca „o narațiune convingătoare”, de M.A. Orthofer de la Complete Review. Opera Mariei Rîbakova este tradusă în toate limbile de circulație europene și, recent, a apărut și o traducere în limba bengali. Rîbakova a beneficiat de o bursă acordată de Colegiul Noua Europă, precum și de o bursă Fulbright pentru Scriere creativă și Filosofie.

  • An apariție: 2025
  • Format: 13 x 20.5 cm
ISBN 978-973-37-2982-2 Categorii: ,

Autor: Rîbakova Maria

Descriere

Traducere din limba engleză de Marina VRACIU

 

[Rîbakova] își așază impresiile din Carpați în patru „nuvele” care oferă, prin intermediul unor povestiri elaborate cu minuțiozitate, o perspectivă literară surprinzătoare asupra lumii din România de azi. De fapt, ele reprezintă una dintre cele mai neașteptate noi incursiuni literare, pline de prospețime, în România care pot fi găsite în momentul de față… Fiecare dintre cele patru „nuvele” are o haină estetică și istorică proprie și astfel, nici una nu seamănă cu alta, toate fiind surprinzătoare și „noi”.

Markus BAUER

 

Evenimente media de anvergură, un roman celebru, un dictator răsturnat și acordarea unui Premiu Nobel sunt reflectate în personaje secundare, care la rândul lor devin furnizori de adevăruri fundamentale, ascunse și izbitoare. Obiectivul se concentrează asupra efectelor șocurilor trăite de personaje care nu constituie de regulă centrul de interes, ceea ce, firește, face scrisul Mariei Rîbakova cu atât mai fascinant și mai autentic!

Janet KOZACHEK

 

 

El o iubea pentru misterul pe care voia să-l vadă, însă acest mister nu era misterul ei, îți spun eu, Andrei. Mircea inventase misterul pe care voia să-l vadă. Chiar își spunea singur că e vrăjit. Uite, scrie…” Continua să răsfoiască paginile, zgâriind triumfător rândurile cu unghia roșie. „A fost o vrajă, nu iubire. Știa că nu exista nici o speranță. Știa că ea nu se va căsători cu el niciodată și nu îl va urma nicăieri. Știa că părinții ei nu-și vor da niciodată consimțământul ca ei doi să fie împreună. Și cu toate acestea, insista în dorința lui. Iar pe părinții mei n-ar fi trebuit să-i întrebe. Eu eram liberă. L-aș fi urmat oriunde m-ar fi chemat. Numai că el nu mă voia. El, vezi bine, simțea cum fremăta viața ei, atunci când o ținea de mână. Iar aici spune…” Întoarse pagina, „că se uita la ea ca la o zeiță, o zeiță care se arată goală pe balcon, sub o făclie, înconjurată de flori”… Ea era poarta fericirii deschisă spre univers. Era intangibilă, sacră, iar el era doar o copie, o copie a sufletului și a dorințelor ei. Dar eu… Eu cine eram?

Autoarea

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Cuaternitate. Patru nuvele din Carpați”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top