Critica de direcţie. Vol. 1: Analiză vectorială

Critica de direcţie. Vol. 1: Analiză vectorială

36.00 lei

În general, critica de întâmpinare analizează scalar (și măsoară analogic) opere diferite, iar comparatiștii se limitează la anumite direcții (uneori și la sens), reducând și ei vectorii la mărimile lor scalare pe care le compară. Cu un asemenea aparat cu care să ope­re­ze în câmp literar, istoria literară se subțiază considerabil, se reduce la factualitatea unor urme în plan (evenimente bio­grafice, cărți publicate), iar școlile de literatură își dispută primatul pe direcții prestabilite (acolo unde acest primat chiar poate fi invocat).
Literatura română, care ar putea fi văzută drept spațiu vecto­rial, se rezumă adesea, în ochii criticii literare, la simple angajări disjuncte, analizabile numai în acord cu alinie­rea la intenții, pro­iecții, curente, generații.
Pe aceste direcții, măsurarea scalară și ierarhizarea în raport cu aceste mărimi oferă garanția calității. Fie și pentru atât, critica de direcție continuă să rămână necesară.

  • An apariţie: 2021
  • Format: 14,8 x 21 cm
  • Număr de pagini: 262
ISBN 978-973-37-2487-2 Categorii: ,

Autor: Lesenciuc Adrian

Descriere

În general, critica de întâmpinare analizează scalar (și măsoară analogic) opere diferite, iar comparatiștii se limitează la anumite direcții (uneori și la sens), reducând și ei vectorii la mărimile lor scalare pe care le compară. Cu un asemenea aparat cu care să ope­re­ze în câmp literar, istoria literară se subțiază considerabil, se reduce la factualitatea unor urme în plan (evenimente bio­grafice, cărți publicate), iar școlile de literatură își dispută primatul pe direcții prestabilite (acolo unde acest primat chiar poate fi invocat).
Literatura română, care ar putea fi văzută drept spațiu vecto­rial, se rezumă adesea, în ochii criticii literare, la simple angajări disjuncte, analizabile numai în acord cu alinie­rea la intenții, pro­iecții, curente, generații.
Pe aceste direcții, măsurarea scalară și ierarhizarea în raport cu aceste mărimi oferă garanția calității. Fie și pentru atât, critica de direcție continuă să rămână necesară.

Recenzii

  1. Junimea

    Marius MIHEȚ, Mic dicționar al universitarilor, în revista „Contemporanul”, nr. octombrie 2023, despre volumul Adrian LESENCIUC, Critica de direcție – Analiză vectorială (vol. I), Junimea, colecția „Efigii”, 2021;
    https://www.contemporanul.ro/arhiva-contemporanul/contemporanul-nr-10-octombrie-2023.html;

  2. Editura Junimea

    Alice Valeria MICU, Cui prodest?,
    în „Apostrof”, nr. 4 (395)/ aprilie 2023, despre volumul: Adrian LESENCIUC, Critica de direcție. Analiză vectorială, vol. I, Junimea, 2021.
    (https://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2023/n4/a36/)

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top