La trecerea de la un secol la altul, nu se simte o mutație structurală, ci, mai degrabă, o criză prelungită, nu destructurarea unor paradigme literare, ci un „sincretism” eclectic al acestora. Muzele, chiar dacă Baudelaire, Verlaine, Lautréamont, Rimbaud, Mallarmé se dovediseră a fi mari creatori de limbaje noi, mai poartă „corsetul” trecutului, iar poeții par a aștepta revelațiile unei… inspirații moderne.
Se scrie mult în cele două decenii. Criticii și comentatorii au treabă multă. Dar ei nu sunt… clinicieni. Se încurcă în diagnostice ori n-au puterea să le formuleze, în această „clinică” de poeți, cum se exprima un contemporan. Mai cu seamă diagnosticele schimbării…
Polemicile, când consistente, când frivole, întrețin o atmosferă literară specific… franceză, dar argumentele, uneori agresive, nu reușesc să miște lucrurile, în timp ce principiile estetice, greu decelabile, nu se mai pot aplica rezonabil într-o literatură epuizată istoricește, unde marii poeți nu sunt încă înțeleși și, de aceea, considerați obscuri și oarecum marginali, neacceptați de un orizont de așteptare captiv, pe alocuri, al trecutului. Prezentul, deși nu e respins în întregime, e doar timpul când nostalgia trecutului devine un complex al… înnoirii literaturii, al păstrării unor paradigme estetice desuete. Se creează, astfel, premisele unei arte oficiale, susținute de stat și de Academia Franceză, în detrimentul celei pe cont propriu. „Rebelii”, aflați la început de drum, ahtiați să-și facă loc în istoria literară și să se bucure de atenția unui public neomogen în gusturi literare, dar dominant… cartezian, polemizează cu „barbarii”, adepți ai unui conservatorism devenit instinctiv, doritori încă să-și păstreze locul în vechile ierarhii și privilegiile social-literare și chiar economice.
Gheorghe IORGA
Recenzii
Nu există recenzii până acum.