+40

40.00 lei

Dorin MURARIU (n. Lugoj, 19 februarie 1959) este absolvent (1983) al Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii din Timişoara şi doctor în filologie. Profesor de Limba şi literatura română la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu” din Lugoj, redactor-şef al revistei Banat.

Critic şi istoric literar, prozator, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Colaborator la Enciclopedia Banatului. Literatura (Academia Română, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” din Timişoara).

Cărţi publicate: Provincie şi valoare, 1998; Biblioteca din Vest, 2006; Fragmentarium, 2007; Umbra scribului. Eseu asupra prozei lui Paul Eugen Banciu, 2008; Pora. Eseu monografic, 2013; Literatura Banatului. Metamorfozele personajului, 2015; Luna de tablă. Proză scurtă, 2020; Provocările modernităţii şi forţa tradiţiei. Aurel C. Popovici – universul ideatic (în colaborare cu Mihai Murariu), 2021; Podul de Fier. Roman, 2023.

  • An apariție: 2025
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 148
ISBN 978-973-37-2903-7 Categorii: ,

Autor: Murariu Dorin

Descriere

Personajele din proza lui Dorin Murariu poartă cu ele întâmplări istorisite cu o plăcere a naraţiunii care ascunde mereu ceva ce ar trebui ştiut, descoperit ori măcar imaginat. Este modul prozatorului de a realiza tensiunea epică a prozei

Alexandru RUJA

 

După o experienţă de aproape trei decenii de analist al structurilor epice, al căilor subterane prin care Viaţa şi Istoria devin ficţiune, autorul e evident familiarizat şi cu sofisticatele strategii prin care un scriitor îşi poate captiva cititorul, îl poate atrage în păienjenişul textului literar […] nimic nu e făcut /spus /scris la voia întâmplării, nimic nu e (doar) instinct creativ!

Marian ODANGIU

 

La întâlnirea de 40 de ani de la absolvire, foştii colegi ai unui liceu de provincie, cu destine diferite şi totuşi tainic legate, încearcă să-şi înţeleagă mai bine vieţile prinse între oglinzile trecutului şi ale prezentului.

*

O carte care certifică un veritabil talent narativ, un om de cultură rafinat şi un excelent cunoscător al tainelor caracterului uman.

Livius Petru BERCEA

 

Autorul reuşeşte astfel să genereze nu o frescă socială, nu o pagină de istorie oralizabilă, ci un suflet social. Ceea ce, nu se poate nega, constituie o mare izbândă în literatură.

Laurenţiu NISTORESCU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „+40”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top