Stropi de soare/ Stille di sole

Stropi de soare/ Stille di sole

40.00 lei

Născută la 24 ianuarie 1947, Timişoara. Istoric literar, traducător, lingvist.

A absolvit Facultatea de Filologie, Universitatea din Timişoara, Facultatea de Filologie, Universitatea din Craiova, secţia română-italiană.

Redactor Flamura, Reşiţa (1970-1975); cadru didactic la Universitatea de Vest din Timişoara (1991 – până în prezent).

A colaborat la numeroase reviste, precum: Orizont, România literară, Familia, Vatra, Meridianul Timişoara, Punto, Prometeo, Arenaria, Coloana infinitului  etc.

Volume publicate (selectiv): Eminescu şi spaţiul cultural italic, Timişoara, 2002; Dicţionar român-italian, cu termeni din instalaţii din construcţii, în colaborare cu Ioan Borza, Timişoara, 2002; Dicţionar italian-român, cu termeni din instalaţii din construcţii, în colaborare cu Ioan Borza, Timişoara, 2003; Introduzione alla civilta italiana, Timişoara, 2005; Introduzione al lessico del diritto, în colaborare cu Ioana-Celina Pasca, Bucureşti, 2007.

Volume traduse: Rolando Certa, Cânt de dragoste pentru Sicilia, Timişoara, 1985; Laura Di Falco, Seducătorul, Timişoara, 1994; Corrado Calabro, Aminteşte-ţi să o uiţi, Timişoara, 1999; Riccardo Campa, Lecţii româneşti, Timişoara, 2005; Bepi Orlandi, Libertatea cu orice preţ, Timişoara, 2005; Traduceri în limba italiană: Ion Marin Almăjan, Requiem per una regina, Mazara del Vallo, Edizioni Impegno 80, 1984; Poeti romeni contemporanei, Mazara del Vallo, Edizioni Impegno 80, 1986; Lucian Blaga, Poesii/ Poesie, Timişoara, 1995.

  • An apariție: 2025
  • Format: 20 x 20 cm
  • Număr de pagini: 108
ISBN 978-973-37-2883-2 Categorii: ,

Autor: Bălteanu Viorica

Descriere

Scrise cu har și tâlc, scurtele povestiri, culminând cu proza titulară (de aleasă factură basmică), completate cu meșteșugite versuri jucăușe, încheagă o cărticică fermecătoare. Îndemnând, fără didacticism scorțos, la bunătate, vrednicie și noi deslușiri, dovedind, dincolo de polivalența autoarei, că Viorica Bălteanu face parte din tagma bunicilor fericiți.

 

Scritti con talento e acume, i racconti brevi, culminando con la prosa che da il titolo al volume (un diletto costrutto fiabesco), completati con elaborati versi giocosi, foggiano un libricino incantevole. Esortando senza didatticismo rude, alla bontà, alla solerzia e a nuovi apprendimenti, comprovando oltre alla polivalenza dellˀautrice, che Viorica Bălteanu faccia parte della categoria deI nonni felici.

Adrian Dinu RACHIERU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Stropi de soare/ Stille di sole”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top