Recurs. Despre câteva cazuri literare, scriitori uitați și scriitori refuzați

Adrian Dinu RACHIERU (născut pe 15 septembrie 1949 la Soloneţ, Suceava) este sociolog, critic literar, eseist, prozator, profesor universitar, doctor în sociologie. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie-Sociologie (1971), Universitatea din Bucureşti. Colaborează la numeroase reviste literare şi culturale din întreaga ţară. Membru al USR (filiala Bacău), al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al Asociaţiei Sociologilor din România.

A debutat editorial în 1983, cu Orizontul lecturii (Eseuri de sociologia literaturii). Dintre numeroasele volume publicate menţionăm: Poeţi din Bucovina (1996), Elitism şi Postmodernism (1999); Alternativa Marino (2002); Globalizare şi cultură media (2003); Nichita Stănescu – un idol fals? (2006); Eminescu după Eminescu (2009); Poeţi din Basarabia (2010); Ion Creangă. Spectacolul disimulării (2012); Con-vieţuirea cu Eminescu (2013); Romanul politic şi pactul ficţional, vol. I, II (2015, 2018); Politică şi canon literar, vol. I (2021), Voci din exil (2022); Emisfere de Bucovina, vol. I (2023); Arhipelag critic, vol. I (2023).

Premii literare (selectiv): Premiul pentru critică al revistei Luceafărul (1982); Premiul „Mihai Eminescu” – Suceava: 1995, 1996, 2010; Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei: 1995, 1999; Premiul Salonului Internaţional de carte (Chişinău): 2000, 2006, 2007, 2010, 2012; Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler (2002); Premiul pentru critică (Reims, Franţa, 2002); Premiul revistei Lumina (Novi Sad, Serbia): 2007; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova: 2001, 2011, 2012; Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române pentru volumul Generaţia orfelină (Mitografii lirice), 2014; Premiul naţional pentru critică „Titu Maiorescu”, Zilele „Convorbiri literare” (Iaşi, 2022).