Recurs. Despre câteva cazuri literare, scriitori uitați și scriitori refuzați
Autor: Rachieru Adrian Dinu
60,00 lei
Adrian Dinu RACHIERU (născut pe 15 septembrie 1949 la Soloneţ, Suceava) este sociolog, critic literar, eseist, prozator, profesor universitar, doctor în sociologie. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie-Sociologie (1971), Universitatea din Bucureşti. Colaborează la numeroase reviste literare şi culturale din întreaga ţară. Membru al USR (filiala Bacău), al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al Asociaţiei Sociologilor din România.
A debutat editorial în 1983, cu Orizontul lecturii (Eseuri de sociologia literaturii). Dintre numeroasele volume publicate menţionăm: Poeţi din Bucovina (1996), Elitism şi Postmodernism (1999); Alternativa Marino (2002); Globalizare şi cultură media (2003); Nichita Stănescu – un idol fals? (2006); Eminescu după Eminescu (2009); Poeţi din Basarabia (2010); Ion Creangă. Spectacolul disimulării (2012); Con-vieţuirea cu Eminescu (2013); Romanul politic şi pactul ficţional, vol. I, II (2015, 2018); Politică şi canon literar, vol. I (2021), Voci din exil (2022); Emisfere de Bucovina, vol. I (2023); Arhipelag critic, vol. I (2023).
Premii literare (selectiv): Premiul pentru critică al revistei Luceafărul (1982); Premiul „Mihai Eminescu” – Suceava: 1995, 1996, 2010; Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei: 1995, 1999; Premiul Salonului Internaţional de carte (Chişinău): 2000, 2006, 2007, 2010, 2012; Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler (2002); Premiul pentru critică (Reims, Franţa, 2002); Premiul revistei Lumina (Novi Sad, Serbia): 2007; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova: 2001, 2011, 2012; Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române pentru volumul Generaţia orfelină (Mitografii lirice), 2014; Premiul naţional pentru critică „Titu Maiorescu”, Zilele „Convorbiri literare” (Iaşi, 2022).
Descriere
Natura polemică a scrisului său nu vizează excluderile (…). Adrian Dinu Rachieru este, aici, în Banat – alţii spun, aici, în Moldova – una dintre speranţele înţelegerii întregului literaturii române de azi.
Cornel UNGUREANU
Adrian Dinu Rachieru nu este un fundamentalist, el nu practică ceea ce singur numeşte „canibalism axiologic”, nici nu crede în „retorica jelaniei”, el este doar un sârguincios observator al peisajului nostru literar. Locul lui nu este pe baricade, ci în mirador, de unde scrutează atent multitudinea de încercări ce au apărut după 48 sub titulatura de istorii literare.
Radu CERNĂTESCU
Putem accepta că dogma autonomiei esteticului (autonomismului) a fost o strategie conjuncturală, într-un context specific, sub bruiaj ideologic. Că a funcţionat ca „exorcizare”, salvând, cu fler impresionist, apartenenţa la modernitate. Că cenzura şi autocenzura (văzută drept „compromis mental”) au traumatizat lumea scriitoricească, fetişizând (izolând) esteticul, impunând coduri de lectură, alinieri, alterări. De unde şi pofta excomunicărilor în cruciada revizuirilor, pe fundament eticist, urmând directiva est-etică. Oricum, opera, supravieţuind, „se rupe” de creator; iar critica trans-estetică are un fundament estetic. Nimeni, credem, nu contestă igiena reevaluărilor. Dar orice discuţie începe de la nivelul estetic şi obligă la relectură.
Adrian Dinu RACHIERU
Informații suplimentare
| An apariție | 2024 |
|---|---|
| Format | A5 |
| Număr de pagini | 480 |





