Primul număr (dublu) al anului se deschide cu un poem semnat de Ion Hadârcă, poem ce prefigurează un drum ascensional: „Cineva-mi flutură/ pe dinaintea vieţii/ câte o zi rătăcită/ dintr-o limbă de moarte// cineva numără/ câte-n lună şi-n stele/ şi pe toate le-nşiră/ pe muchia coasei// cineva scutură/ plapuma cerului/ de puf îngeresc/ peste-un ciot de salcâm/ retezat// cineva ca şi cum/ şi-ar scălda amintirile/ într-un râu care urcă/ pe crucea de lemn” (din volumul „Nelinişti asimetrice”, în curs de apariţie la Ed. „Junimea”). După un poem desenat (Dragoş Pătraşcu), redacţia creditează de-a lungul a două pagini poezia lui Vlad Berariu, apoi Adrian Bodnaru. Personal, mi-a plăcut în special energia primului, o infuzie de „autenticitate lirică” în marginaliile unui suflet care-şi poartă dramatic propriile dialoguri. Aceeaşi rubrică – „un poet, o pagină” – este completată de apariţiile lui Constantin Novăcescu şi Roxanei Pavnotescu. La „proză”, Ion Fercu ne propune un fragment-surpriză, trasând câteva elemente ale biografiei lui Petre-Stolul-lui-Dumnezeu. Rândurile provoacă oarecum insidios intertextualitatea, în timp ce matricea stilistică rămâne echilibrată. Suntem în ianuarie, drept care colecţia „Eminesciana” aduce în dialog „O convenţie tripartite în constituirea canonului literar junimist” (Doru Scărlătescu), „Despre ediţia princeps Eminescu” (Anastasia Dumitru), „Două fundamentale repere: Casandra şi Ipoteşti” (Vasile Iancu). Urmează recenzii, comentarii, adnotări etc., dintre care semnalăm „Au şi instantaneele durata lor” (Elvira Sorohan), „Dorin Tudoran. Despre libertate prin poezie” (Bogdan Creţu), „Harul feminin, de Basarab Nicolescu, sau reîncântarea lumii” (Cristina Hermeziu). De neratat cele patru tablouri ieşene în prezentarea lui Codrin-Liviu Cuţitaru, deopotrivă semi-portretul lui Ibrăileanu, perceput drept un „cumpănit ardent” (Constantin Coroiu). Lucian-Vasile Szabo se apleacă asupra unui studiu extrem de incitant: „Stadii şi metastaze carcerale”, de Ioana Cistelecan. Gheorghe Simon aşază pe cântar „Amneziile doamnei Voltaire” – autorul fiind Theodor-George Calcan, căruia îi sunt apreciate statornicia şi coerenţa interioară. Apoi, absolut obligatoriu dialogul dintre Robert Şerban şi Dorin Tudoran. Mai departe, Livia Cotorcea se ocupă de imaginarul ruşilor lipoveni în ţinuturile locuite de români. Realităţi pandemice cotidiene îl determină pe Nicu Gavriluţă să ne destăinuie câte ceva despre „arta de a ne duce crucea”. Am ţinut în chip deosebit să semnalez un material extrem de viu, percutant al Eminei Căpălnăşan: „Vizite de filolog”.

Marius MANTA

(„Ateneu”, nr. 617, ianuarie 2021)