Vioara, povestea mea

Vioara, povestea mea

40.00 lei

Alina TUDORACHE s-a născut la 14 martie 1982.
Absolventă a Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi, cu Master la Facultatea de Interpretare, Compoziţie şi Studii Muzicale Teoretice, Secţia Instrumentală.
A fost Profesor de vioară la Colegiul Naţional de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi. În prezent este solist instrumentist cu atribuţii şef partidă la Filarmonica de Stat „Moldova” Iaşi.
Solist în concerte cu orchestra: Concert Simfonic, dirijor Mihai Agafiţa, Johann Sebastian Bach: Concertul pentru vioară în Mi Major (2013); Recital cu cvartetul Vox artis, Iaşi, 2013; Concert cu cvartetul Vox arsis, Iaşi, 2012; Laureat al Concursului International de Vioara Ion Voicu (Iaşi, 2011); Aram Ilici Haciaturian: Concertul pentru vioară şi orchestră în Re Minor, dirijor Alexandru Lăscaie, Botoşani, 2010; Aram Ilici Haciaturian: Concertul pentru vioară şi orchestră în Re Minor (Satu Mare, 2010);
J.S. Bach: Concert pentru două viori şi orchestră, dirijor Ilarion Ionescu-Galaţi, (Ploieşti, 2009); Concert Simfonic, dirijor Alexandru Lăscaie, Max Bruch: Concert în Mi Minor pentru vioară – dublu concert Johann Sebastian Bach, soliste Alina Tudorache şi Roxana Tudorache (Iaşi, 2008); Trio Modus Vivendi, recital cameral, Jean Philippe Rameau, Concert (Iaşi, 2004); Franz Schubert, Sonata I pentru vioară şi pian; Johannes Brahms, Trio nr. 2 opus 40; Concert simfonic, W. A .Mozart – Concertul nr. 4, în Re Major (Iaşi, 2007).

  • An apariție: 2023
  • Număr de pagini: 198
ISBN 97897337-2673-9 Categorie:

Autor: Tudorache Alina

Descriere

Până la o vreme dai din ceea ce ştii, din ceea ce ai învăţat. După aceea, dai din ceea ce eşti. Dăruieşti cu generozitate, te dăruieşti pe tine. Alina Tudorache, în această carte, ca şi pe scenă, de altfel, se dăruieşte pe sine, persoana a cărei evoluţie s-a întâmplat şi se întâmplă odată cu povestea viorii. Povestea unei măiestrii. Povestea unui drum deloc presărat cu roze, adesea întortochiat şi frustrant, adică plin de piedici de tot felul, venite din zbuciumul lăuntric, dar, cel mai adesea, din partea celor care nu înţeleg sau nu acceptă excelenţa. Jurnalul pe care ni-l dăruieşte cu încredere şi onestitate Alina Tudorache dă seama despre lumea extraordinară (din toate punctele de vedere!) a artei, cu strălucirile şi obscurităţile ei, cu momentele de glorie şi momentele de neeleganţă, cu oamenii ei magnifici, dar şi meschini, cu împliniri personale, dar şi cu durerile facerii acestor împliniri. Este o carte onestă şi un bun ghid pentru cei ce râvnesc la consacrare în fantastica lume a artiştilor.
George ARHIP

O poveste despre muzică, dar şi despre şcoală şi educaţie. Recomand din toată inima această carte, mărturie a pasiunii
şi a efortului pentru a ajunge la măiestrie.

Magda NEGREA

 

Cartea Vioara, povestea mea ademeneşte cititorul, aflat
în oricare din etapele evoluţiei proprii, într-un univers al oamenilor aleşi, al celor talentaţi, al creatorilor, al celor care se identifică cu verbul „a fi”, întrucât arta, muzica, aici, oferă un sens existenţial nobil călătoriei noastre umane.

Paula-Livia VORNICEANU

 

O călătorie pe corzile viorii care inspiră la exprimarea talentului cu entuziasm şi multă determinare până la un nivel de înalt profesionalism.

Cristina GHEGHEŞ

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Vioara, povestea mea”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top