Vedere de sub clopot

Vedere de sub clopot

40.00 lei

Cătălin-Mihai ŞTEFAN (n. 1979, Tecuci) a publicat volumele de versuri: Muza avatarului (leacuri pentru obsesii), Princeps Edit, 2005, reeditat sub titlul de Muza avatarului, Vinea, 2013; Apaosuri, Ideea Europeană, 2012; 16 culise, Tracus Arte, 2013; Probleme sangvinice (alte apaosuri), Charmides, 2015; Arborele de oraş, Casa de pariuri literare, 2021.

În 2015 semnează versurile pentru piesa de teatru Muzicanţii din Bremen la  Teatrul pentru copii şi tineret Luceafărul, Iaşi.

Din 2021 este coordonatorul Atelierului de lectură Junimea XXI la Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi. Este membru PEN Club România şi membru în Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Iaşi.

  • An apariție: 2025
  • Format: 13 x 19 cm
  • Număr de pagini: 202
ISBN 978-973-37-2960-0 Categorii: ,

Autor: Ștefan Cătălin Mihai

Descriere

Cu preocuparea sa constantă pentru universul inepuizabil al familiei, al copilăriei şi al personajelor care roiesc în jurul ei, poezia lui Cătălin-Mihai Ştefan pare să se dezvolte în descendenţa lui Cristian Popescu. Dar filiaţia autorului Artei Popescu este parţială, fiindcă ceea ce trădează textele cuprinse în această antologie este activitatea remarcabilă de „amintirolog“ din specia lui Mircea Ivănescu. Dar, spre deosebire de creatorul lui Mopete, amintirile din epoca de aur strânse în poezia lui Cătălin-Mihai Ştefan se derulează într-un montaj aproape cinematografic. Atmosfera de care mi-au adus aminte poemele din Vedere de sub clopot este cea din Arizona Dream al lui Kusturica. În acest cinema rulează poezia provinciei, în care tristeţea şi tragedia sunt prezente sub un strat de umor şi de straniu, izvorâte firesc din materialul nostalgiei şi al trecutului pe cât de îndepărtat, pe atât de prezent.

Cezar GHEORGHE

 

Cartea de față prezintă mai multe intrări și ieșiri din această atmosferă de poveste. Experiența proprie trecută prin filtrul deformator al timpului creionează o mitologie personală. Prezentul e cel care resemantizează trecutul, conferindu-i o identitate ce parcă scapă înțele­sului liniar al existenței. Nu știu dacă autorul a încercat o dispunere cronologică a „faptelor” rememorate, dar impresia mea este că diversele vârste se recompun spon­tan în concordanță cu acel flux al memoriei indiferent de locul pe care sunt situate în mod obiectiv pe axa timpului.

Șerban AXINTE

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Vedere de sub clopot”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top